Din momentul în care a început să aspire la a juca un rol important, altul decât cel de piaţă unică, Uniunea Europeană se luptă pentru a exista pe scena internaţională. Remediu miraculos, Tratatul de la Lisabona ar fi trebuit să îi permită acest lucru. Din păcate... Recentul conflict diplomatic cu Libia pe de o parte şi Israelul de cealaltă, au arătat încă odată că statele membre sunt singure în faţa interlocutorilor lor, şi demonstrează că Uniunea Europeană nu există ca şi actor pe scena diplomaţiei internaţionale.

Regimul de la Tripoli şi-a închis frontierele resortisanţilor din spaţiul Schengen ca represalii împotriva deciziei Elveţiei de a-l declara pe liderul libian Muammar Gaddafi şi anturajul acestuia, drept personæ non gratæ, ultimul episod al unei crize începute în 2008 cu arestarea la Geneva a unuia din fii excentricului colonel, pentru maltratarea angajaţilor personali. Din momentul în care a deventit din nou frecventabil, europenii se îngrămădesc să îl viziteze ori să îl primească în vizită, cedânt tuturor cererilor acestuia. Astăzi, în loc să profite de ocazie pentru a inversa raportul de forţe faţă de acesta, Uniunea preferă să lase Berna să se descurce singură. Este de altfel cu atât mai regretabil cu cât Europa se consideră purtator al unor valori universale cum ar fi drepturile omului, egalitatea între sexe şi statul de drept, dar nu este capabilă să ia atitudine atunci când unul din statele membre este ameninţat.

Serviciile secrete ale statului evreu sunt acuzate de a fi falsificat identitatea a 11 cetăţeni ai Uniunii pentru a elimina un lider al Hamas-ului palestinian, la Dubai. Statele vizate – Marea Britanie, Irlanda, Franţa şi Germania – au cerut explicaţii autorităţilor israeliene care, pentru moment, consideră că nu au obligaţia de a da nici un fel de explicaţii. Ceea ce este cu atât mai periculos cu cât Israelul este un aliat preţios – şi conform unor opinii, un posibil stat membru – al Uniunii, spre deosebire de Libia. Catherine Ashton, Înaltul Responsabil pentru Afaceri Externe, a telefont ea oare la Tripoli sau la Tel Aviv pentru a exprima cel puţin "uimirea puternică" a Uniunii? Bine înţeles că nu: ea încă mai caută Haiti pe harta lumii.

Gian Paolo Accardo