După atentatele din ianuarie şi intervenţia militară din Siria, autorităţile franceze erau deja în stare de alertă şi întăriseră supraveghearea persoanelor suspecte, dar ele nu au putut evita ca un grup de jihadişti să comită cel mai sângeros atentat din Europa, din 2004.

“Barbaria teroristă a depăşit o etapă istorică”, scrie Laurent Joffrin. Pentru directorul ziarului Libération,

Cover

Franţa, politica sa, rolul său internaţional, sunt ţintite de criminali, nu prin atentate dirijate, cum au fost cele de la Charlie Hebdo sau de la Hyper Cacher, ci printr-o cruzime distinctă, dezlănţuită cu scopul de a declanşa teroarea în sânul întregii populaţii. Societatea franceză trebuie să se înarmeze cu curaj pentru a nu ceda nimic în faţa ucigaşilor, pentru a-şi exersa vigilenţa şi dorinţa sa indefectibilă de a face faţă ororii sprijinindu-se pe principiile de drept şi de solidaritate. Republica, statul mobilizat şi forţele sale de ordre, vor înfrunta această încercare fără a tremura, cu toată eficacitatea pe care o poate avea. Este imposibil să nu legăm aceste fapte sângeroase cu confruntările care au loc în Orientul Apropiat. Franţa are un rol de jucat. Ea trebuie să-şi continue acţiunea fără a clipi. Doar unitatea dintre noi, solidă şi voluntară, sprijinită pe valorile sale, va permite ţării să se confrunte cu cea mai mare provocare posibilă.

Autorii atacurilor inspiră “furie şi dezgust” editorialistului Jean-Marie Montali în Le Parisien. Pentru el,

Cover

aceşti barbari ai lui Dumnezeu, soldaţi de doi lei al căror eroism stă în uciderea nevinovaţilor, masacrând orbeşte, deoarece vor să arunce Franţa în stare de şoc. In stare de paralizie. De divizare. Dar în numele martirilor de ieri, victime nevinovate, şi în numele Republicii, Franţa unită se va opune.

Pentru Le Figaro, cel care s-a derulat vineri seara a fost “scenariul negru de care se temeau toate forţele de ordine şi toate serviciile secrete”. Cotidianul citează mai mulţi experţi care denunţaseră ca fiind “foarte probabilă” o serie de atacuri ca cele din Paris, lansate de

Cover

o echipă mai mult sau mai puţin de amploare care vin dintr-un teatru de operaţiuni unde s-au antrenat, poate Siria, poate Libia, Yemen, care găsesc arme în Franţa şi trec la acţiune.

Este totuşi o premieră în Franţa în domeniul atentatelor”, notează Le Monde :

Cover

aceste atacuri, numite “complexe”, din punctul de vedere al modus operandi, în mai multe etape, se inspiră dintr-o formă de violenţă care se întâlneşte de mai mulţi ani în zone de conflict ca Afganistan, Irak sau ­Siria, unde domneşte o formă de violenţă de care Franţa se credea protejată.

In L’Opinion, Jean-Dominique Merchet explică faptul că “Franţa a intrat într-o nouă fază de război terorist”.Atacurile de vineri constituie

Cover

o ruptură în modul de acţiune terorist care vizează Franţa. Şi asta, pe patru planuri diferite : obiectivele, simultaneitatea, amploarea şi metoda, suicidară. […] Depăşind o nouă etapă în războiul terorist, terorişii au câştigat o nouă bătălie împotriva noastră. Terorismul este, fundamental,o armă de comunicare masivă : rezonanţa actelor comise vineri este imensă. Este efectul căutat de autorii actelor teroriste şi el este obţinut, deoarece suntem deja prinşi în capcana emoţiilor noastre. Teroarea s-a dovedit eficace. […] Atacurile din Paris s-au derulat la două săptămâni distanţă de la summitul COP21, cel la care sunt aşteptate la Paris zeci de şefi de stat sau de guvern. Provocarea securitară, deja la un nivel ridicat, devine astfel considerabilă. Alt dosar, cel al Siriei, cu reuniunea de la Viena, sâmbătă, a principalilor state implicate în rezolvarea acestei crize. Va putea oare Franţa să-şi conserve direcţia : nici Bachar, nici Daech în timp ce terorismul l-a lovit atât de puternic?