Criza şi cele trei Europe

UE ar putea în curând să fie divizată între cei performanţi, cei şchiopi şi cei întârziaţi, se nelinişteşte politologul român Alina Mungiu-Pippidi. Şi să nu contăm pe o identitate europeană artificială pentru a-i uni pe toţi.

Publicat pe 14 noiembrie 2011 la 16:35

"Ce proastă idee pe Europa asta să intre în criză după ce am intrat noi în ea, mi-a spus cu năduf un prieten diplomat est-european care, după ce a luptat câţiva ani contra Europei cu două viteze, vede acum, perplex, cum această soluţie se desprinde ca unica salvare. Ce facem?", se întreabă Alina Mungiu- Pippidi într-un editorial publicat de România liberă.

Dacă acceptăm soluţii precum cea a lui Jean-Claude Piris (tratat suplimentar doar pentru membrii euro capabili să treacă la federalism fiscal), se termină cu criza euro, dar o să avem trei Europe: zona euro performantă şi unificată, zona euro şchioapă şi neştiind dacă să o ia înainte sau înapoi (Grecia, Portugalia…) şi cei din afara cercului şi fără perspective serioase de a ajunge din urmă pe careva.

(…) Dacă ne opunem, vom fi în criză perpetuă, şi tot proiectul european va imploda, atras ca într-un vârtej care consumă mereu mai mult şi mai mult. Cine îşi imaginează, mai ales din ţările aspirante la UE, de la Sarajevo la Ankara, că Europa va continua aşa cum o ştiam se înşală. Totul e pe cale să se schimbe. Foarte regretabil, pentru că vechea Europă era foarte avantajoasă pentru cine a ştiut să profite de pe urma ei.

(…) Europa a mai traversat crize. De ce e asta mai dramatică? Până recent, domnea convingerea în puterea ei de convergenţă, cum a numit-o pe vremuri Thomas Risse, directorul centrului “Puterea transformatoare a Europei”. Toată lumea – şi americanii primii – paria pe capacitatea europeană de a aduce la numitor comun ţările periferice, atât la capitolul democraţie, cât şi la capitolul prosperitate, astfel că asemenea crize păreau “probleme de creştere”.

(…) De fapt însă, argumentează Ivan Krastev în textul lui pentru simpozion, “Momentul dezintegrării europene”, aceasta e o criză de dezintegrare, ce a făcut posibil proiectul european se întoarce contra lui în acest moment de divergenţă. În primul rând democraţia, populismul de pretutindeni şi concesiile făcute lui de liderii europeni, conceptul bunăstării ca drept pe care democraţiile îl pot oferi cetăţenilor lor indiferent de conjunctura economică.

Citiţi articolul în întregime în România liberă!

Opinie

O Europă în bucăţi

Faptul că Europa are mai multe viteze nu este nou, aminteşte José Ignacio Torreblanca, în El País: zece state membre, cum ar fi Marea Britanie, Suedia sau Danemarca, nu participă la euro, iar tratatele europene prevăd cooperări întărite în anumite domenii. Dar implozia politică a Italiei şi a Greciei a relansat dezbaterea în privinţa unei ieşiri a unui stat din zona euro sau în privinţa integrării mai avansate a unui grup de state. Trebuie deci să facem faţă, estimează politologul, “combinării unui efect al forţei centrifuge, care poate decupa UE în mai multe bucăţi din afară, şi al unui efect al forţei centripete, care ameninţă să o spargă din interior”.

Riscul astăzi este urgenţa unei “Uniuni de austeritate”, compusă din ţări beneficiind de nota maximă acordată de agenţiile de rating (Germania, Franţa, Olanda, Austria, Finlanda şi Luxemburg), care ar ridica bariere imposibil de depăşit pentru celălalte ţări. Consecinţele ar fi “distrugătoare”, previne Torreblanca: pe plan economic, deoarece pieţele ar penaliza şi mai mult ţările periferice, şi pe plan politic, “deoarece toate tensiunile subiacente între Nord şi Sud şi Est şi Vest ar înflori, ar da aripi populismului antieuropean şi ar alimenta sentimentele antifranceze şi, mai ales, antigermane”.

Categorii

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect