Alegeți o limbă
"'În Estul Europei, oamenii încă mai cred că arta poate schimba lumea'– citatul e aproximativ, iniţial nu m-am gîndit să-l notez, însă eticheta care însoţeşte ciclul de lucrări albaneze de artă în spaţiul public îmi revine obsedant în minte", scrie Iulia Popovici într-o cronică apărută în Dilema Veche. Criticul de artă crede că expoziţia "Les promesses du Passé" (promisiunile trecutului), instalată alături de operele lui Lucien Freud în peisajul muzeal complex al Centrului Pompidou, de artă contemporană, încearcă să „'reinventeze roata' (expresie reprezentînd, în catalogul expoziţiei, titlul capitolului albanez) dificilei, dacă nu imposibilei redefiniri a artei de dincolo de căzuta Cortină de Fier şi a integrării ei, dacă nu în canonul vestic, atunci în privirea occidentală'.
Percepută cînd în bloc (comunist şi postcomunist), cînd pe criterii naţionale („Présences polonaises“ a fost găzduită tot de „Pompidou“, în 1983), "arta asociată părţii de est a continentului se cere, potrivit Iuliei Popovici, conceptual, reinventată periodic. Paradoxal, trecutul comunist e cel care a oferit, din perspectiva vestică, numitorul tematic comun şi unic: trauma, memoria, (n)ostalgia. Totul e politică – spun blocurile din Tirana".
Citeşte textul în integralitatea sa pe site-ul Dilema Veche
