Alegeți o limbă
În secolul al XIX-lea, imaginaţia socială juca un rol fundamental în formarea comunităţilor naţionale de pe continentul european, aşa cum reiese şi din lucrarea lui Benedict Anderson, ”Imagined Communities” [”Comunităţi Imaginare”, nu a fost tradusă în limba română]. Ideea ar fi că cetăţenii ar împărtăşi afinităţi, chiar dacă ei nu întreţin relaţii personale şi urmăresc interese divergente. Acest aspect comunitar trebuie gândit, formulat, şi cristalizat într-o formă tangibilă, dar de facto nu am ajuns încă la această etapă în Europa. Mulţi lideri insistă asupra avantajului economic al integrării europene, dar ei nu îndrăznesc să abordeze diferenţele culturale şi dau prea rareori de înţeles că proiectul european are de asemenea aspecte intelectuale şi morale. Şi, de altfel, nici nu ar fi atât de uşor. Diferenţele sociale şi culturale în Europa sunt nenumărate.
Aş dori să scot în evidenţă două contraste. Primul, orizontal, priveşte Nord-Vestul şi Sud-Estul. Una dintre principalele diferenţe între aceste două regiuni este că prima cunoaşte un înalt nivel de laicitate. Mulţi oameni se tem că această caracteristică poate avea consecinţe dezastruoase pentru societate. Se consideră adeseori că atunci când oamenii renunţă să creadă în Dumnezeu, le scade şi interesul faţă de soarta celorlalţi. Dar faptele dovedesc contrariul. Într-adevăr, de exemplu munca benevolă este mai răspândită în ţări precum Suedia, Olanda şi Marea Britanie.
Societăţi bazate pe relaţii de încredere
O altă diferenţă este că, în Nord-Vest, cetăţenii se implică mai mult întru interesul general. Ei dau dovadă de un mai mare interes faţă de politică şi au mai adeseori ocazia de a se exprima sau de a-şi exercita influenţa. De altfel, în această regiune se desfăşoară tot felul de iniţiative sociale, culturale şi recreative iar societatea civilă este foarte dezvoltată. Nu este o coincidenţă faptul că ţările din această regiune sunt numite ”high trust societies” [societăţi bazate pe relaţii de încredere]. Încrederea reciprocă care şi-o acordă într-o anumită măsură întreprinderile, persoanele fizice şi alţi actori contribuie la dezvoltarea economică. Mai ales în Nord-Vest, şi mai puţin în Sud şi în Est, se poate găsi o societate modernă, laică, prosperă şi democratică, în care există respect pentru profesionalism, dinamism şi demnitatea umană.
Opinii şi senzitivitate
Această dihotomie este evidentă nu numai în sensul orizontal, dar şi în cel vertical. Să ne întrebăm, de exemplu, dacă avem încredere în Uniunea Europeană. Există o corelaţie puternică între încredere şi nivelul de educaţie. Printre cei care au părăsit şcoala înainte de vârsta de cincisprezece ani, doar 37% îşi exprimă încrederea. Printre studenţi, 63% sunt încrezători.
Acelaşi fenomen poate fi observat în opinia publică faţă de extinderea Uniunii Europene. Aproape jumătate dintre respondenţi sunt împotriviţi acesteia. Se regăseşte această atitudine în rândul persoanelor cu un nivel scăzut de educaţie (51%) şi mult mai puţin printre cei care îşi continuă studiile (29%). Indivizii care se simt ameninţaţi de modernizare dau în general dovadă de mai puţin optimism. Ceea ce este deci valabil şi pentru Europa. Pentru ca proiectul european să se poată dezvolta, trebuie aruncat un pod între cele între aceste două ”prăpăstii”.
Pentru a stabili un dialog ”orizontal”, ar trebui pentru mine să se stabilească un adevărat schimb între populaţiile din Nordul şi Sudul, Estul şi Vestul continentului nostru. Ar trebui ca toţi să se poată familiariza cu stilul de viaţă al celorlalţi, de exemplu locuind câţiva ani într-o altă parte a Europei. Ar trebui ca fiecare să fie deosebit de atent la felul în care ideile, sensibilităţile, valorile şi idealurile, tradiţiile şi ambiţiile, influenţează viaţa de zi cu zi a celorlalţi.
Implicare şi demnitate umană
Al doilea dialog pe care l-aş dori priveşte prăpastia verticală. Şi aici există o diferenţă uriaşă între privirea stratului superior al societăţii, prosperă şi bine educată, asupra proiectului european, şi atitudinea nenumăraţilor cetăţeni cu un nivel de educaţie inferior şi confruntaţi cu multe incertitudini. Această prăpastie nu poate fi trecută decât prin informarea publicului sau prin conceperea unei strategii de comunicare bine gândită. Dacă dorim ca Europa să însemne ceva pentru imaginaţie, trebuie luate ca punct de plecare experienţele şi aşteptările, valorile şi preocupările oamenilor obişnuiţi.
Un astfel de dialog nu va fi reuşit decât dacă liderii adoptă un nou comportament. Părţi importante ale populaţiei se simt abandonate de elitele moderne la putere, care nu au multă empatie sau angajament social. Viziunea lor asupra lumii este totodată dură şi liberală.
Un astfel de dialog este oare posibil? Cred că dinamica culturală care a condus la viaţa modernă conţine un anumit număr de principii filozofice care, conştient sau inconştient, sunt împărtăşite de mulţi europeni. Este vorba despre cuvinte cheie precum libertate, raţiune, egalitate, autonomie, angajament şi demnitate umană. Dezbaterea ar trebui să se desfăşoare de asemenea asupra modului de a pune în aplicare aceste principii.
De altfel, iniţierea unui astfel de dialog înseamnă că noi nu mai considerăm integrarea europeană ca fiind "un proces ireversibil". Istoria urmează o cale dialectică. Stăpânii la putere au o voce, dar şi supuşii lor. Oricine doreşte să impună proiectul european ca fiind o necesitate nu ar trebui să fie surprins de înmulţirea partizanilor partidelor [eurosceptice] precum SP [Partidul Socialist Olandez] şi PVV [Partidul Libertăţii, populist de dreapta].
