Alegeți o limbă
Una caldă şi una rece, aşa se pot rezuma în două cuvinte propunerile Comisiei Europene pentru a face faţă crizei datoriilor. Vestea caldă este obligaţiunea cu dobândă comună pentru toate ţările din zona euro, aşa-numitele "euroobligaţiuni, sau eurobonduri" şi care ar crea o formă de responsabilitate comună. Duşul rece este întărirea controalelor şi sancţiunilor împotriva păcătoşilor datoriei. Cu un astfel de program, s-ar fi putut crede că preşedintele Comisiei, Jose Manuel Barroso, va putea să marcheze puncte chiar şi cu Angela Merkel.
Dar iarăşi n-a mers. Deşi euroobligaţiunile au fost rebotezate "obligaţiuni de stabilitate" pentru această ocazie, şi chiar dacă vestea caldă trebuia să fie acordată numai după înghiţirea pilulei amară a austerităţii, Berlinul tot opune un "Nu" încăpăţânat. Angela Merkel întâi găsea că era "deplasat să discuţi despre euroobligaţiuni". Şi totuşi ea este cea care comandase un studiu de fezabilitate pe această temă. Subiectul revine pe masă la momentul oportun, acum că pieţele nu atacă numai statele îndatorate, ci şi ţări precum Austria sau Olanda. Germania are tot interesul să apere aceşti parteneri importanţi.
Merkel, singură şi împotriva tuturor
Cu toate acestea, numai regula şi disciplina contează în ochii lui Merkel. Doamna de fier rămâne surdă la argumentele economiştilor, din ce în ce mai numeroase, pentru care soluţionarea crizei trece prin aceste două elemente: obligaţiunile europene şi sprijinul Băncii Centrale Europene (BCE) în cumpărarea datoriei.
În acest sens, Angela Merkel se expune nu numai unor noi discuţii înflăcărate cu Barroso, care deplânge de mult timp şovăielile Germaniei în faţa crizei. Germania riscă de asemenea să se afle din ce în ce mai izolată. Merkel nu mai poate conta deja decât pe o mână de suporteri în Paris, Haga şi Helsinki. Preşedintele francez s-a distanţat deja cu privire la subiectul BCE, iar Germania are acum flancul dezgolit în faţa atacurilor: bugetul ei pentru 2012 este departe de a corespunde politicii severe propovăduite de cancelar. Pentru prima dată, miercuri 23 noiembrie, pieţele au început să exprime îndoieli cu privire la nota Germaniei şi nu s-au aruncat pe obligaţiunile ei, atât de căutate de obicei.
De altfel, din ce în ce mai multe semne arată că criza datoriilor se înrăutăţeşte. Dacă zona euro în cele din urmă se va poticni iar Angela Merkel va fi blocat toate încercările de salvare, mulţi vor spune că Berlinul este vinovat, şi vor avea dreptate.
Pieţele financiare
Primul eşec pentru Berlin
"Germania îşi bagă înapoi la cutie obligaţiunile", titreazăDie Welt a doua zi după o emisiune dezamăgitoare de obligaţiuni germane pe pieţele financiare. Ziarul spune că ţara se confruntă cu o problemă pe care partenerii săi europeni nu o cunosc : ratele dobânzii pe obligaţiunile sale sunt sub 2% (1,98%), randament prea mic pentru a atrage investitorii. Ca urmare, Germania nu a reuşit să vândă decât o treime din obligaţiuni la preţul propus. "Un dezastru total", consideră unii analişti; un episod, pentru alţii, care nu pune sub semnul întrebării capacitatea Berlinului de a se refinanţa pe pieţe.
