Alegeți o limbă
Pârâurile mici fac râurile mari. Această zicală extrasă din înţelepciunea populară este bine cunoscută de ministrul german al Mediului Înconjurător, Peter Altmaier (CDU). Acesta a cules sfaturi practice într-un ghid menit să ajute fiecare cetăţean să contribuie, zi cu zi, la progresul tranziţiei energetice, acest "proiect al secolului" pomenit cu atâta drag de cancelar.
Scopul acestui ghid este de a arăta cetăţeanului cum să-şi reducă factura de electricitate, într-un moment în care costul tranziţiei către energia verde este transferat asupra consumatorului, cu o scumpire a preţului la kwh de la 5.3 centime de euro la 6.2 sau 6.5 centime, potrivit previziunilor guvernului. Fie o creştere de aproape 20%, atunci când consumatorul german are deja factura de electricitate cea mai pipărată din Europa .
Această scumpire a tarifelor este [consecinţa] noilor taxe şi creşteri de impozite zămislite de imaginaţia statului. Ori, nici pensiile, şi nici alocaţiile de şomaj nu beneficiază de o ajustare automată la tarifele de electricitate. În fiecare an, peste 300 000 de gospodării sunt private de electricitate din cauza facturilor neplătite. Caritas şi alte asociaţii au inventat un termen pentru acest fenomen: "precaritatea energetică".
Centrale cu cărbune
Pentru societatea germană, costurile au atins de mult timp sume uluitoare, comparabile doar celor asociate cu salvarea monezii euro. Anul acesta, consumatorii vor fi astfel obligaţi să scoată din buzunar peste 20 de miliarde de euro pentru a plăti energia electrică solară, eoliană şi centralele de biogaz, electricitate a cărei preţ de piaţă este de sub 3 miliarde de euro - iar suma nici măcar nu acoperă costul real de producţie, ţinând cont de daunele colaterale şi de costurile aferente dezvoltării orbeşti a energiilor verzi în reţea.
Producţia de energie electrică a panourilor solare şi eolienelor poate fi însemnată sau nulă în funcţie de momentul zilei şi de condiţiile meteorologice, şi astfel se ajunge la situaţii absurde de subalimentare, supraalimentare şi reţele inadecvate. Atunci când circulă prea multă electricitate pe reţea, eolienele trebuiesc încetinite şi oprite. Ori acest "curent fantomă", teoretic produs, trebuie plătit. În caz de lipsă de vânt sau de soare se întâmplă invers, şi producţia scade. Şi atunci trebuie repuse în funcţiune vechile centrale cu păcură şi cărbune pentru a compensa penuria de electricitate. Rezultat: [[producătorii de energie germani au eliberat mai mult dioxid de carbon în atmosferă anul trecut decât în anul precedent]].
Fiascoul poate fi cel mai bine constatat astăzi în Großkrotzenburg, oraş liniştit din landul Hessa. Acolo, primul furnizor de electricitate german, compania E.on AG, din Düsseldorf, exploatează de mai mulţi ani o uriaşă centrală cu cărbune. Această instalaţie din Staudinger este dotată cu cinci reactoare, dintre care cel mai vechi datează din 1965 şi are un randament ridicol de 32%. Chiar şi pentru E.on, centrala este acum considerată "complet inacceptabilă atât din punct de vedere economic cât şi ecologic".
Şi aici se situează unul dintre aspectele cele mai stranii ale unei tranziţii energetice dealtminteri plină de ciudăţenii: cei mai mari poluatori din ţară - centralele vechi pe cărbune - sunt astăzi cele mai rentabile.
Cifre ruşinoase în statisticile legate de mediu din Germania. În timp ce anul de lansare al tranziţiei energetice, 2012, a înregistrat o creştere de 10.2% în producţia de electricitate din surse regenerabile, şi producţia centralelor cu cărbune şi păcură a progresat cu mai bine de 5%. Încurcat, ministrul Mediului Înconjurător, Peter Altmaier, a lăsat să scape doar un scurt comentariu: "Această dezvoltare nu trebuie să devină o tendinţă".
Proiecte vertiginoase
Guvernul îşi pune mari speranţe în dezvoltarea de parcuri eoliene offshore. Cu toate acestea, şantierele maritime sunt în plină debandadă. În largul insulei Borkum, în Marea Nordului, eolienele se învârtesc în gol, nefiind încă racordate la reţea. Cablul de conectare nu va fi operaţional înainte de anul viitor. Între timp, parcul eolian funcţionează consumând motorină ca să nu ruginească.
Cu toate acestea, statul promovează activ dezvoltarea energiei eoliene. Proiectele sunt uluitoare. Până în 2020, parcurile offshore vor trebui să producă până la 10 giga-waţi - echivalentul pe hârtie a opt centrale nucleare. Pentru a ademeni investitorii, statul le aşterne covorul roşu. Kilowattul-oră offshore va fi astfel cumpărat la 19 centime de euro – aproape cu 50 % mai mult decât un kilowatt-oră produs de eolienele de pe uscat. Şi statul scuteşte de asemenea promotorii parcurilor de orice risc în materie de răspundere juridică. Dacă un proiect nu merge bine, consumatorii sunt cei care plătesc nota.
[[În toiul campaniei electorale, partidele aruncă unele pe celelalte vina dezastrului]]. În ceea ce priveşte guvernul, acesta ar prefera mai degrabă să nu vorbească despre tranziţia energetică. Dar iată că acum problema revine din nou pe masă. Pe [5 septembrie], Monopolkommission [Comisia Monopolurilor] mandatată de către guvernul german a publicat un raport de expertiză cu titlul: "Concurenţa pe vremea tranziţiei energetice". Documentul subliniază derapajele unui sistem care recompensează cele mai puţin eficiente instalaţii, care nu participă la protecţia climei, care pune în pericol alimentarea reţelei şi dezavantajează populaţiile sărace. În raportul lor, experţii preconizează o revizuire [urgentă] a sistemului.
Apel
“Trebuie să oprim energiile regenerabile”
În 10 septembrie, patronii a nouă mari societăţi europene care furnizează energie se aflau la Strasbourg - unde se află Parlamentul European în această săptămână - "pentru a denunţa actuala politică europeană a energiei", informează La Croix, dar şi pentru a cere "măsuri concrete pentru reconstruirea Europei energiei", potrivit comunicatului dat publicităţii ulterior.
"Trebuie să reducem ritmul actual de implementare a parcurilor de eoliene şi a panourilor solare în Europa. În acest moment ritmul este imposibil de menţinut", a declarat astfel Gérard Mestrallet, directorul general al societăţii franceze Suez, informează Financial Times.
Dând asigurări ferme că nu se opun, în principiu, energiilor regenerabile, aceşti şefi de întreprindere
consideră că banul public ar fi cu mult mai bine utilizat reorientând investiţiile spre tehnologii mai puţin mature, cum ar fi hydroeolienele, sectorul eolian off shore şi stocarea de energie.
