Alegeți o limbă
Sisif nu mai este singur. Cei şaptesprezece şefi de stat şi de guvern din zona euro i s-au alăturat, împingându-şi bolovanul până în vârful muntelui pentru a-l vedea rostogolindu-se înapoi - întâlnirile se petrec "la nivel înalt" în definitiv, nu? Muncă absurdă, fără alt scop decât ea-însăşi, fără alt obiect decât repetarea nesfârşită de acte inutile şi descurajante pentru popoare.
La optsprezece luni după izbucnirea crizei greceşti, ţările "periferice" - cele mai îndepărtate de Germania pe plan cultural, dacă nu geografic - se afundă în recesiune şi criză politică. Iată-le condamnate la o pedeapsă triplă : o violentă cură bugetară, aprecierea unei monede care era deja supraevaluată în raport cu competitivitatea lor, şi neîncrederea pieţelor financiare care impun rate de interes prohibitive.
Nu există nicio mântuire pe această cale. Sutele de miliarde turnate de Fondul de ajutor vor fi rapid secate. Şi fiecare contribuţie doar va slăbi Germania şi Banca Centrală Europeană, ultimii garanţi ai sistemului, care vor fi şi ei înghiţiţi mai devreme sau mai târziu. La rădăcina acestei crize se află problema eternă a uniunilor monetare, cea a mesei gratuite. Timp de zece ani, oaspeţii euro-ului au ospătat fără a plăti nota, îndatorându-se graţie garanţiei Berlinului şi prostiei investitorilor.
Şi iată că vine nota de plată. Este prea sărată pentru mesenii lipsiţi de scrupule, lăsaţi să flămânzească. Este regretabil, dar adevărat : pedepsind necontenit păcătoşii, riscăm să-i omorâm. Şi de a nu fi rambursaţi oricum. Există doar două soluţii la criza euro, şi nu trei : uşurarea sarcinii celor prea îndatoraţi, cu alte cuvinte a face investitorii să plătească, sau organizarea ieşirii din euro a acestor ţări. Nu auziţi un huruit, dragă cititor ? Faceţi loc ! Iată vin cei Şaptesprezece cu bolovanul lor. Începe summit-ul UE.
