Europa trebuie să creeze un Web 3.0 responsabil

În faţa interceptărilor NSA şi a colectării masive de date ale utilizatorilor de către giganţii Internet, de UE depinde să pună bazele unui Web al viitorului. Deoarece doar ea poate garanta un mediu “responsabil şi împărtăşit”, unde fiecare ar gestiona informaţiile care îl privesc, consideră un filosof francez.

Publicat pe 23 octombrie 2013 la 15:34

Trasabilitatea comunicaţiilor, a navigărilor pe Internet, a cumpărăturilor efectuate online, va fi constituit sursa majoră a spionajului informatic american, şi, într-o sferă mai largă, al majorităţii marilor puteri mondiale. Mişcare intensificată la infinit, corelată cu curba în perpetuă creştere a vânzărilor de telefoane mobile, de smartphonuri, de computere, de tablete, tot atâtea protocoale interconectate favorizând generarea exponenţială de date, ajungând la volume abisale incluse în termenul de Big Data, de acum înainte.
Ceea ce dezvăluie de fapt toate informaţiile sucesive afacerii Prism este mai puţin faptul că Agenţia Naţională de Securitate americană (NSA), interceptează date provenind de peste tot (asta o ştiam încă de pe când a fost adusă la zi reţeaua Echelon, la sfârşitul anilor 1980), ci mai degrabă amploarea abisală a colectelor efectuate în urma unor măsuri şi modalităţi care nu numai că ignoră dreptul la a o face ci depăşesc chiar simpla capacitate de înţelegere a gestului.

Dacă până în prezent se manifesta uneori, în diverse forme praticate de cetăţeni şi asociaţii, o anumită formă de conştiinţă fragmentată în faţa acestor practici, fără a obţine însă niciodată vreun ecou pe măsură, de astăzi putem considera informaţiile dezvăluite de Edward Snowden, şi transmise mai departe de Glenn Greenwald, ca fiind un punct de cotitură istoric, decisiv: cel al trezirii la viaţă a unei conştiinţe globale, decisă să se confrunte activ cu necesitatea imperativă de a încadra practicile de recoltare, de conservare şi de utilizare a datelor personale.
Primul semn manifest trimite direct la dorinţa exprimată de Brazilia - la iniţiativa preşedintei sale, Dilma Rousseff (în urma acestor dezvăluiri) -, în asociaţie cu celelalte ţări emergente şi cu alţi membri ai BRICS, de a modifica regulile de guvernanţă pe Internet, reguli situate acum sub o clară hegemonie americană. Proiect care ar trebui să devină obiectul unor fierbinţi lupte geopolitice în lunile care vor urma.

Raport de forţe

Or, nimic nu ne poate face să credem că un Internet care ar implica Rusia, China, sau alte ţări cu regimuri mai mult sau mai puţin liberticide în cadrul unei instanţe de reglementare aparent multipolare ar fi mai transparent; putem paria fără a risca pe un efect contrar, probabil, pe termen lung. Din acest punct de vedere, azilul acordat lui Edward Snowden în Rusia participă, vedem bine, la demararea unei acţiuni care doreşte apariţia unor noi raporturi de forţă în geopolitica complexă a Internetului şi a bazelor de date, mai degrabă decât să fie o dorinţă de a încadra legal întocmai aceste practici ale agenţiilor de informaţii.
După mine, [[este datoria Uniunii Europene de a juca încă de pe acum un rol determinant în guvernarea Internetului şi a mizelor astfel induse, privind datele personale]]. Dacă proiectul definit în 2000 la Lisabona, de a face din Europa "prima putere economică a cunoaşterii" a eşuat din multiple motive, este poate rândul vechii noastre Europe de a construi de acum înainte viitoarele baze ale unui "Web 3.0", cel capabil de a oferi un "mediu digital responsabil şi împărtăşit", fondat pe capacitatea permisă fiecăruia de a gera informaţiile care sunt susceptibile de a fi recoltate de către terţi.
Tot Europa are datoria de a trasa anumite limite, nu ca o reacţie dezamăgită din cauza unei întârzieri, parţiale, tehnologice, ci în numele "maturităţii sale democratice". Borne care ar cere clauze de consimţământ supuse utilizatorilor, care s-ar limita la un număr redus de capitole şi semne, astfel încât acordul să aibă loc în deplină lumină, cu consimţământul explicit al fiecăruia. Reguli care ar favoriza, între altele, generalizarea practiciii opt-in în locul celei de opt-out, deci să nu mai fim obligaţi să suportăm opţiuni impuse din start, ci să le acceptăm mai degrabă voluntar, şi mai ales cele relative la revinderea datelor unor terţi.

“Inovaţie etică”

În fine, este tot sarcina Europei de a se angaja în implementarea unor politici publice destinate susţinerii unei “inovaţii etice”, favorizând elaborarea unor noi modele industriale, care ar avea grijă să nu stocheze până la sfârşitul lumii memorizarea comportamentelor noastre.
Aşa numitele open data, deci punerea la dispoziţie a datelor publice care sunt destinate exploatării cu scopul unei infinităţi de servicii, trebuie să poată reprezenta laboratorul activ al unei economii europene a domeniului digital, fondat pe trei piloni, strictul respect al dreptului, implicarea responsabilă a puterii publice şi libera acţiune dornică în menţinerea integrităţii inviolabile a persoanelor. Dincolo de faptul că această perspectivă ar oferi ocazia degajării unor noi orizonturi economice, ea ar fi din start susceptibilă să fie un model pentru alte teritorii, contribuind la fondarea unei alte "ecologii globale", conştientă atât de efectele nefaste cât de "încălzirile" induse de un exces suplimentar sau de virtuţile potenţial fructuoase care se desenează datorită unui ecosistem revitalizat de o etică participativă.

Interceptări americane

Paris protestează, Berlin minimizează

În Spiegel Online, eseistul şi bloggerul Sascha Lobo salută atitudinea Franţei faţă de activităţile de spionaj ale Statelor Unite şi regretă că reacţia este radical diferită comparativ cu cea a Guvernului german:

În Franţa, au fost dezvăluite activităţi masive de spionaj, care includ 70 de milioane de interceptări telefonice efectuate de Agenţia americană pentru Securitatea Naţională (NSA). Preşedintele François Hollande l-a convocat pe ambasadorul Statelor Unite în Franţa, iar, după nici 24 de ore, a discutat prin telefon cu Barack Obama. Ministrul francez al Afacerilor Externe a catalogat spionarea cetăţenilor drept “practică inacceptabilă între aliaţi”, iar ministrul de Interne a calificat cazul drept “şocant”. [În schimb], Germania a aflat că se numără printre ţările cele mai spionate din Europa. Cancelarul Angela Merkel a aşteptat să vadă situaţia şi a minimizat-o. La rândul său, ministrul german de Interne s-a deplasat la Washington şi a dat asigurări că relaţiile sunt foarte bune, după cum i-a spus un asistent de la NSA [...]. În final, scandalul declanşat de activităţile de spionaj s-a stins exact la timp, chiar înaintea scrutinului legislativ federal din Germania.

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect