Alegeți o limbă
Este un nume care se regăseşte mai ales pe buzele filosofilor, care ies brusc din rezerva lor tradiţională atunci când ceea ce acesta reprezintă li se pare ameninţat : Wilhelm von Humboldt, mitul nepieritor al unei anumite politici de educaţie europeană [Wilhelm von Humboldt (1767-1865) a fondat Universitatea Humboldt din Berlin şi a introdus principiul de liberă cercetare şi confruntarea de discipline pentru a avansa cunoaşterea].
Orice încercare de a reforma sistemul de învăţământ este văzută ca o expresie a urii faţă de opera celebrului lingvist filosof şi o ameninţare împotriva acestui loc în care cunoaşterea spirituală a lumii doar din dragoste absolută a cunoaşterii este încă posibilă, şi unde conceptul de educaţie moştenit de la Iluminism intră acum sub jugul legii pieţei.
Spectrul unei viziuni mercantile a universităţii
Aceşti filosofi discursivi nu prisosesc să ne avertizeze împotriva gândirii mercantiliste şi a riscului de a reduce universitatea la un simplu loc de formare. Şi bântuie perpetuu spectrul modelului anglo-saxon, care face distincţia între universităţile orientate esenţial spre cercetare şi cele care îşi consideră învăţământul ca fiind superior. O concepţie percepută ca "o ameninţare permanentă asupra universităţii".
Pentru moment, asistăm mai ales la ocupări de amfiteatre, la agitaţia din sălile aglomerate şi la afluxul de studenţi germani întreţinuţi de guvernul austriac. Presiunile financiare asupra universităţii, exacerbate de menţinerea unui ideal complet depăşit şi al unui sistem de stimulare ineficient ameninţă acum să distrugă sistemul universitar austriac.
Barierele economice ale accesului la cunoaştere
Unul dintre sloganurile afişate în timpul ocupării amfiteatrului principal al Universităţii din Viena [de la jumătatea lunii octombrie] - "educaţie gratuită pentru toţi" - însumează cererile studenţilor. Căci dacă educaţia este o necesitate pentru toţi, trebuie totuşi ca cineva să o plătească. Deci altceva este necesar, care face să se cutremure partizanii unui model elitist: o abordare economică a dezbaterii.
Oricât de nepopulară, abordarea economică nu înseamnă numai difuzarea conceptului de raţionalizare. Este vorba de asemenea de a se aloca cât mai bine posibil resurse limitate, de a stabili un sistem de stimulente adaptat şi de a ţine seama atât de interesele individuale ale studenţilor cât şi de nevoia de dreptate socială.
Austria plăteşte pentru învăţământul superior mai mult decât media ţărilor OCDE şi mai mult decât majoritatea ţărilor europene. Ceea ce lipseşte sunt sursele de finanţare private, care au dispărut în Austria cu eliminarea taxelor de înscriere [în 2008. Fuseseră introduse în 2000]. Se credea capătul nedreptăţilor sociale. Dar numărul de studenţi crescuse considerabil [între 2000 şi 2008], în ciuda taxelor de înscriere.
Binefacerile împrumutului pentru studenţi
Există un aspect pe care eliminarea taxelor de înscriere universitare nu l-a schimbat : în Austria mai mult decât oriunde, reuşita academică a studenţilor depinde de mediul lor economic şi social. Aceste bariere sociale ar putea totuşi fi compensate printr-un sistem public de împrumuturi pentru studenţi.
Este surprinzător faptul că acest mecanism adoptat de mai multe ţări nu a fost niciodată discutat în Austria. Un sistem de împrumuturi prezintă într-adevăr toate avantajele pe care le cer astăzi studenţii : separă dorinţele lor de formare de veniturile părinţilor lor, permiţându-le să se concentreze asupra studiilor, fără a trebui să-şi găsească locuri de muncă necalificate slab remunerate pentru a trăi şi permite dispersarea costurilor pe o perioadă mai mare de timp.
Este urgent de a demistifica universitatea în Austria, de a clarifica sistemul de stimulare şi de a găsi un program de finanţare echilibrat. Chiar şi cei mai aprigi apărători ai lui Humboldt ar trebui să înţeleagă că această raţionalizare a universităţii nu este o expresie a "minţilor închise", ci temelia unui sistem de educaţie modern şi adecvat epocii sale.
