Alegeți o limbă
Deputaţii francezi au decis: pe 22 decembrie au adoptat un proiect de lege privind negarea genocidurilor. Votată atât de majoritate cât şi de opoziţia de stânga, legea pedepseşte cu un an de închisoare şi o amendă de 45 000 de euro "negarea existenţei genocidurilor recunoscute de lege", şi se adaugă celor alte patru legi zise "memoriale", adică declarând punctul de vedere oficial al unui stat asupra unui un fapt istoric. Textul de lege vizează implicit genocidul armean, în timpul căruia, în 1915-1916, aproape 1.2 milioane de armeni (două treimi din cei care trăiau în Imperiul Otoman) au pierit în deportări şi masacre organizate de statul otoman. Acesta este motivul pentru care textul a provocat mânia Ankarei, care şi-a retras ambasadorul din Paris şi a ameninţat Franţa cu represalii comerciale şi diplomatice. Proiectul de lege trebuie totuşi să fie aprobat mai departe de către Senat, şi apoi din nou de Adunarea Naţională înainte de a putea fi pus în aplicare.
În Le Point, editorialistul Pierre Beylau denunţăo manevră politică a guvernului francez în apropierea alegerilor prezidenţiale:
Chiar era oportun de a scoate vechiul şarpe de mare al genocidului din 1915, a cărui realitate nu este contestată de niciun om serios? Este vorba evident de politică din partea unor aleşi pentru care "votul armean" este presupus a fi decisiv. Şi care, pentru a face pe placul unui lobby, nu ezită să-şi asume riscul de a provoca pagube considerabile pe plan diplomatic şi economic. – Le Point
Newsletter în limba română
Din punctul de vedere al diplomaţiei franceze în Orientul Mijlociu, "o confruntare cu Ankara este absurdă", adaugă Le Monde. Dar potrivit cotidianului, problema este în primul rând însăşi natura proiectului de lege:
nu este rolul legislatorului - susţinut în acest caz de Elysée - de a determina istoria. În ultimii ani, Franţa oficială îndrăgeşte această legiferare a istoriei. Se votează legi memoriale, creând infracţiunea de negaţionism. Acestea sunt inutile. Ele nici măcar nu uşurează durerea celor care îşi văd trecutul (...) rescris în mod netrebnic pentru a fi negat. – Le Monde
La rândul său, site-ul Mediapart interpretează această ceartă din perspectiva istoriei celor două ţări, fiecare fiind marcată de câte o personalitate fondatoare, de imaginea cărora elitele de astăzi încă nu pot scăpa: generalul de Gaulle şi Mustafa Kemal.
Franţa şi Turcia suferă, în diverse stadii, de aceeaşi patologie naţională: incapacitatea de a-şi lua rămas bun de la o grandoare trecută, încercarea disperată de a se agăţa de un suprem salvator care leagănă patria mamă într-o mitologie de fier; refuzul de a face inventarul istoriei, de a face ordine, de a recunoaşte greşelile şi crimele. – Mediapart
De partea turcă, în versiunea anglofonă a cotidianului Zaman, editorialistul Bülent Keneş aruncă direct vina pe preşedintele francez: "Prin introducerea unei interdicţii privind o parte a dezbaterii asupra unui subiect istoric controversat care trebuie să fie decis de către istorici, şi asta chiar înainte de alegerile prezidenţiale, el a arătat tuturor ce înseamnă democraţia după reţeta lui Sarkozy".
Dat fiind interesul său notoriu pentru crearea de dogme privind episoadele controversate ale trecutului, prin mijloace politice şi legislative, el ar fi trebuit să se îndrepte spre un trecut colonial indiscutabil mai degrabă decât să cotrobăie prin lacunele istoriei Turciei. Interzicerea opiniilor şi ideilor care ar putea fi exprimate despre un aşa-numit "genocid" ale cărui victime ar fi fost armenii în 1915, înainte de a-şi cere scuze pentru masacrele comise de către Franţa în Algeria, într-un trecut recent [...] sau pentru crimele în masă comise în alte ţări din Africa şi în Indochina, precum şi în coloniile maritime, iată tot la ce ne puteam aştepta de la bufonul demagog al politicii franceze numit Sarkozy. – Mediapart
În Milliyet, Mehmet Tezkan consideră că preşedintele francez "are două motive de a vrea ca această lege să fie aprobată":
Primul este o investiţie politică îndreptată spre votul armenilor. Al doilea este de a dăuna relaţiilor cu Ankara. Relaţiile dintre Sarkozy şi Erdogan nu sunt bune deloc. De acum înainte, podurile sunt tăiate. Obiectivul lui Sarkozy este de a îndepărta Turcia de UE cu astfel de manevre. – Mediapart
Ali Bayramoglu, de la cotidianul Yeni Şafak, reaminteşte în cele din urmă că:
în conformitate cu interpretarea actuală a articolului 301 din Codul penal turc, este o infracţiune să spui că "a existat un genocid armean". În Franţa, este o crimă să afirmi că "genocidul armean nu a avut loc". Este posibil oare pentru cineva să nu vadă că ambele atitudini restrâng libertatea de exprimare... şi împiedică ambele tabere să-şi pună întrebări despre trecutul lor? Daunele pe care legea franceză le va provoca sunt importante. – Mediapart*
