"Europa fără frontiere". Acesta era unul dintre sloganurile preşedinţiei cehe a Uniunii Europene, care tocmai s-a terminat cu un bilanţ extrem de controversat. Există două feluri de frontiere. Frontierele externe ale UE, care sunt încă de definit şi care alimentează dezbaterea. Şi frontierele dintre Statele membre, care sunt ok, mulţumesc de întrebare. Dovadă. Mai întâi, de la 1 iulie, tariful convorbirilor şi al mesajelor trimise de pe un telefon portabil este reglementat, ceea ce va permite celor 500 de milioane de europeni să comunice mai uşor, de oriunde ar fi.
Apoi, cu o zi înainte, în 30 iunie, Curtea constituţională germană a validat ratificarea tratatului de la Lisabona de către Germania, dar cu condiţia ca o nouă lege să precizeze şi să garanteze în viitor puterile Parlamentului naţional în faţa instanţelor europene. Aşa cum scrie Tageszeitung, această decizie "se înscrie în ambianţa naţionalistă pe care o regăsim astăzi în alte State membre". Ea pune încă o dată problema legăturii între cetăţenii naţionale şi europene.
În fine, în Olanda, guvernul studiază posibilitatea de a introduce cursuri de integrare pentru imigranţii veniţi din alte ţări europene, precum se procedează deja pentru străinii extra-comunitari, informează Gazeta Wyborcza. Apartenenţa la o singură Europă ca şi mobilitatea cetăţenilor şi a muncitorilor sunt uitate. Aşa cum subliniază cotidianul polonez, pe timp de criză ne temem mai mult de faptul că străinii ar putea veni să ia locurile de muncă ale locuitorilor din acea ţară.
În timp ce preşedinţia suedeză care a debutat în 1 iulie plasează adeziunea Turciei printre priorităţile sale - ceea ce ar rezolva problema frontierelor exterioare - ar fi util ca ea să preia şi sloganul ceh. Şi să-l transforme în realitate.