Știri Alegeri germane 2013

Germania? Ah...da, Germania!

Scrutinul parlamentar federal din Germania a stârnit o fascinaţie şi un nivel fără precedent de aşteptare în străinătate. Pentru partidele şi alegătorii din Germania, rolul şi influenţa ţării lor în Europa sunt atât de evidente încât această problemă nici măcar nu este o temă principală în campania electorală.

Publicat pe 20 septembrie 2013 la 15:31

La Londra, circulă un banc. Europa are acum două capitale. Prima: Berlin. A doua – după o pauză, pentru un efect artistic: Frankfurt. În Grecia, circulă zvonul că, după alegeri, Guvernul german ar putea aduce pe agenda politică ideea unei relaxări a datoriei naţionale elene.

Iar în Spania se presupune că problema lichidării băncilor se va rezolva pe 23 septembrie. După scrutinul din Germania, problema celor mai toxice active bancare din Peninsula Iberică va fi rezolvată împreună; nu trebuie să ne facem griji.

Dar nu, nimeni nu îşi face griji în Germania. Nici măcar nu vorbeşte nimeni despre Europa în această campanie electorală (4162601). Nimeni nu întreabă dacă există idei noi pentru a face faţă crizei. Actuala criză, de care toată lumea s-a săturat să mai audă, probabil a ajuns în punctul culminant, dar este departe de a se termina. Nimeni nu întreabă care este riscul naţional al lichidării unei bănci. Nimeni nu vorbeşte despre arhitectura unei noi Europe, care ar trebui să evite repetarea crizei.

Nimic nu se mişcă în Europa fără Germania

Şi ar fi de neconceput ca un referendum pe tema unei noi Constituţii să fie cel mai important eveniment politic din viitoarea legislatură? Un vot pe tema unei noi Constituţii, prin care cetăţenii germani să transfere la Bruxelles câteva elemente importante ale suveranităţii lor?

Newsletter în limba română

Se pot întâmpla multe şi sunt analizate multe posibilităţi, la Paris, la Londra, la Bruxelles. [[Probabil că niciodată în istoria postbelică un scrutin pentru desemnarea membrilor Bundestagului nu a stârnit atât de multă fascinaţie]] în ţările vecine cu Germania, dar nu doar pentru acest motiv Angela Merkel a devenit cea mai puternică femeie de pe Continent şi posibil chiar de pe glob. Este uşor să explici măsurile politice când totul se bazează pe exemplul unei vieţi.

Cine decide – şi cine plăteşte?

Alegerile pentru desemnarea membrilor Bundestagului sunt legate de restul Europei aproape ca aşteptarea unei salvări, ca şi cum pe 23 septembrie s-ar oferi cadouri la fel ca de Crăciun. Această atmosferă reflectă două lucruri: importanţa pe care Germania, atât de dominantă din punct de vedere economic pe Continent, a dobândit-o; fără Germania, nu se mişcă nimic în Europa, o Europă care practic s-a oprit în ultimele săptămâni. În al doilea rând, această atmosferă reflectă presiunile publice pentru a se face ceva, presiuni care, încă o dată, au fost blocate.

Patru ţări beneficiază de asistenţă de urgenţă din partea statelor din zona euro. Irlanda ar urma să iasă de sub această monitorizare anul acesta. Portugalia şi Spania sunt considerate stabilizate. Grecia probabil încă are nevoie de ajutor. Acest lucru se cunoaşte. A doua problemă este bugetul Uniunii Europene, pe care multe ţări îl percep cu egoism şi care încă nu a fost adoptat de Parlamentul European. Este vorba de mulţi bani, de modul în care vor fi distribuiţi şi de campania electorală care va urma la nivel european. În aer va pluti o stare de tensiune acută.

Cu toate acestea, cele mai mari aşteptări se concentrează pe Germania, pe lichidarea băncilor şi pe actuala întrebare-cheie: cum trebuie configurată zona euro pentru ca problemele să nu se mai repete? Această întrebare merge spre centrul tuturor politicilor: cine decide şi cine plăteşte?

Germania vrea să se ascundă dar este un uriaş

Germania, care are un interes fundamental în supravieţuirea euro, ar trebui să propună câteva idei – despre modul în care viitoarele bugete ale uniunii monetare vor fi armonizate şi controlate, despre cum vor fi adaptate sistemele sociale şi cum vor fi distribuite investiţiile de stat. În mod evident, va trebui abordată problema principală: dacă diversele state ale Europei vor putea genera vreodată capacităţi de competitivitate comparabile sau dacă nu vor fi necesare transferuri de fonduri – similare mecanismului de egalizare fiscală din Germania.

Toate aceste aspecte se repercutează asupra legislaţiilor bugetare, asupra modalităţilor de control parlamentar, asupra arhitecturii democraţiei în Europa. În final, aceste aspecte ar putea conduce la o revizuire a Constituţiei germane, inclusiv la organizarea unui referendum necesar. [[Întreaga Europă observă aceste probleme şi priveşte cu fascinaţie spre Germania]]. Iar Germania?

Germania va avea un scrutin parlamentar în care va sta într-o poziţie pasivă, dar a doua zi va începe să îşi mişte braţele masive ca şi cum ar sparge o fereastră în timpul unei furtuni de toamnă. Nu vor fi miracole şi nici cadouri sub Pomul de Crăciun. Angela Merkel probabil nu îşi va schimba stilul vestimentar, iar social-democraţii (SPD) nu arată vreun zel nou faţă de problemele din zona euro. Cu toate acestea, este aşteptat un nou ritm al reformelor, iar unii aşteaptă chiar un nou acord major. Poate că Germania se va face mică în campania electorală, dar, din exterior, rămâne un uriaş. Iar lui Gulliver îi va fi greu să scape din lanţurile în care se află.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect