Alegeți o limbă
Complimentele, Petros Christodoulou se face că nu le ia în seamă, de oriunde ar veni. Din adolescenţă, acest elev pururea fruntaş este obişnuit să audă lucruri bune despre persoana sa. Numit pe 19 februarie în fruntea agenţiei de gestionare a datoriei publice, el este acum în prim-plan.
Totuşi, fostul şef al achiziţiilor de la National Bank of Greece (NBG), se află în centrul investigaţiei, anunţată pe 25 februarie de către Banca Centrală a Statelor Unite (Fed) privind contractele în jurul datoriei greceşti care leagă banca americană de investiţii Goldman Sachs, şi alte companii similare, de guvernul de la Atena. Banca din New York a fost plătită în calitate de consilier bancar al guvernului elen, speculând în acelaşi timp asupra datoriei ţării.Oganismul bancar american s-a concentrat în special asupra rolului jucat de Petros Christodoulou, care, începând din 2009, a supravegheat crearea, alături de Goldman Sachs, a societăţii londoneze Titlos pentru a transfera soldul datoriei Greciei spre cel al NBG. Înainte de a intra în rândurile acesteia în 1998, interesatul era bancher la ... Goldman Sachs.
Acest caz scoate în evidenţă puterea reţelei europene de influenţă a lui Goldman Sachs, sedimentată din 1985. Această plasă strânsă, subterană dar şi publică, îşi are intermediarii şi fidelii săi care, datorită carneţelelor de adrese, deschid până şi uşile preşedinţiilor. Aceşti consultanţi recrutaţi cu mare grijă şi la preţ de aur cunosc cele mai subtile nuanţe ale culiselor puterii în inima Uniunii Europene. Lor li se apleacă urechile celor care decid, pe care îi pot suna direct la telefon, în momente de criză.
Guvernul Sachs
Cine sunt ei, membrii versantului european al "Guvernului Sachs", aşa cum este numită banca din cauza puterii influenţei sale la Washington ? Releul-cheie este Peter Sutherland, preşedinte Goldman Sachs International, filiala europeană cu sediul în Londra. Acest fost Comisar European pentru Concurenţă şi fost preşedinte al BP (British Petroleum) este omul indispensabil în ceea ce îi priveşte pe cei Douăzeci şi Şapte şi Rusia.
În Franţa, banca se bucură de sprijinul lui Charles de Croisset, fostul şef al Credit Comercial de France (CCF), succesorul lui Jacques Mayoux, inspector de finanţe şi fost patron al băncii Societé Générale. În Marea Britanie, Goldman contează pe Lord Griffiths, consilier al fostului prim-ministru Margaret Thatcher, şi în Germania pe Otmar Issing, fost membru al Comitetului executiv Bundesbank şi fost economist şef al Băncii Centrale Europene (BCE) . Fără a mai menţiona o serie de "alumni" (foşti) propulsaţi în cercurile de conducere pe care banca poate conta pentru a-şi împinge pionii. Cel mai renumit este Mario Draghi, vice-preşedintele ei pentru Europa între 2001 şi 2006, în prezent guvernator al Băncii Italiei şi patron al grupului de reglementare, Consiliul de Stabilitate Financiară.
Reţeaua Sachs este stabilită pe bază de criterii stricte
Cu toate acestea, în coridoarele solemne ale băncii Goldman Sachs International, nu vă aşteptaţi să întâlniţi foşti diplomaţi convertiţi. Banca apelează la foşti economişti sau financiari, bancheri centrali sau înalţi funcţionari ai organizaţiilor economice internaţionale. Compania consideră ambasadorii la pensie ca fiind amabili bătrânei lipsiţi de contacte la cel mai înalt nivel şi care nu înţeleg nimic din afaceri. Ea funcţionează în lumea reală.
Pentru Goldman Sachs, unul dintre avantajele acestei reţele este de a putea avansa mascată. Astfel, în Financial Times din 15 februarie, Omar Issing semnează un text ostil salvării Greciei de către Uniunea Europeană. Interesatul semnează acest text uitând să precizeze că, din 2006, este consilier internaţional pentru Goldman Sachs. Şi că departamentul comerţ al băncii, care a speculat contra monedei unice, are de pierdut în urma unei intervenţii europene.
