Alegeți o limbă
"O mie de miliarde de dolari". Ministrul de finanţe olandez [Jan Kees de Jager] vorbeşte aproape în şoaptă atunci când anunţă valoarea noului fond european de salvare. Dar faptul că miniştrii de finanţe europeni invocă dolarul pentru a garanta stabilitatea în zona euro nu prevesteşte nimic bun.
De fapt, nu avem nicidecum 1 000 de miliarde de dolari pentru Mecanismul european de stabilitate (MES), fondul de urgenţă pe care Spania şi Italia trebuie să se bazeze în caz de pericol de faliment. Şi nu avem nici 800 sau 700 de miliarde de euro, sumele pe care declaraţia oficială a miniştrilor le citează cu mândrie. Ceea ce au prezentat De Jager şi colegii săi europeni este o fantezie. Un fel de a jongla cu cifrele care subminează de la început credibilitatea fondului de urgenţă, care va fi operaţional de la 1 iulie.
Bazele pentru această magie matematică au fost înfiripate de şefii de guvern europeni. În toamna trecută, aceştia au decis că actuala capacitate de creditare combinată a fondului de ajutorare deja existent [Fondul european de stabilitate financiară, FESF, creat în 2010] şi a celui care trebuia constituit trebuia să fie limitată la 500 de miliarde maxim. Apoi, în mesajul lor voios, ei au insistat asupra acestei sume de 500. S-a trecut sub tăcere faptul că nu dispuneam decât de 300 de miliarde de euro de bani gheaţă, 200 de miliarde din vechiul fond fiind deja folosite pentru a apăra Grecia, Portugalia şi Irlanda de faliment.
În decembrie, aceiaşi lideri au decis "să reia în considerare" valoarea fondului combinat, jargonul de la Bruxelles pentru a spune a îi ridica valoarea. Pieţele financiare, SUA, OCDE, FMI au dat toţi de înţeles că nici 500 de miliarde bani gheaţă nu sunt îndeajuns pentru a evita ca o acţiune a speculatorilor direcţionată împotriva unei singuri ţări (Italia) să nu tragă la fund restul zonei euro.
Bani în plus, doar puţin praf în ochi
Comisia Europeană a propus apoi un plan clar: adăugând sumele neutilizate din vechiul fond (240 miliarde de euro) noului MES, obţinem 740 miliarde: One trilion dollar baby. Ceea ce ar convinge pieţele şi ar încuraja FMI-ul să-şi umfle de asemenea fondul de război împotriva crizei euro.
Această propunere a fost respinsă vineri [30 martie] sub presiunea Germaniei, şi dintr-o lovitură de baghetă magică, miniştrii europeni au scos ceva şi mai mare din pălărie: 800 de miliarde de euro. Care sunt adunarea celor 500 de miliarde deja promise, plus 200 miliarde de împrumuturi din vechiul fond, plus cele 100 miliarde din primul ajutor de urgenţă pentru Grecia. Cu alte cuvinte aceeaşi mâncare reîncălzită presărată cu puţin praf în ochi.
Nu este prima oară când miniştrii din zona euro fac genul acesta de ciudăţenii aritmetice. Fostul fond de salvare a fost de asemenea poreclit "One trilion dollar baby" la înfiinţarea sa în mai 2010. Trebuia să aibă în dotare 750 de miliarde de euro: 500 de miliarde de la UE şi 250 de miliarde de la FMI. În decursul lunilor următoare, partea UE s-a sfrijit la 250 de miliarde, consecinţa garanţiilor suplimentare necesare pentru a împrumuta bani.
Un mijloc de a convinge pieţele
După multe văicăreli ale clasei politice, ţările din zona euro au decis să-şi majoreze contribuţia la 440 de miliarde. Chinezii şi sistemele de pârghii financiare trebuiau să înmulţească această sumă de patru sau cinci ori. Dar nu am auzit după aceea vorbindu-se nici de chinezi, nici de pârghii.
Trebuie spus că 500 de miliarde înseamnă o mulţime de bani pentru MES. Suficient pentru a sprijini băncile spaniole, în cazul în care Madrid ar cere acest lucru. Dar dacă guvernul spaniol şi guvernul italian bat în acelaşi timp la uşă pentru a cere ajutor, MES nu mai este suficient.
Potrivit miniştrilor, scopul nu este atâta ca fondul de urgenţă să fie efectiv utilizat. Fondul are în primul rând un rol disuasiv. Miniştrilor le place să-şi scoată " marele bazooka", de unde tendinţa lor de a vorbi despre 1 000 de miliarde de dolari. Un fond suficient de mare pentru ca pieţele să nu se mai gândească să lanseze o ofensivă împotriva unui frate mai slab din zona euro. Dar guvernanţii subminează linia de apărare a zonei euro întocmai asupra acestui punct crucial. Pentru a doua oară în doi ani.
