Ahlbeck - Świnoujście, la frontiera germano-poloneză : debutul frontierei care separa vechi şi noi membri ai UE. Foto : www.atelier-limo.eu.

Imagini ale unei frontiere care nu mai există

O Europă deschisă, fără a fi însă roz bonbon. Filmul documentar ”La frontiera interioară” va fi difuzat toată vara, în 40 de puncte ale vechii cortine de fier. Şapte portrete pentru a povesti obstacolele, uneori mentalităţile, care îi împiedică pe europeni să se înţeleagă.

Publicat pe 4 septembrie 2009 la 15:02
Ahlbeck - Świnoujście, la frontiera germano-poloneză : debutul frontierei care separa vechi şi noi membri ai UE. Foto : www.atelier-limo.eu.

Şi-au numit atelierul de lucru Limo. Nu de la limonadă şi nici de la limuzină. Nu, limo înseamnă ”frontieră” în esperanto. Acea frontieră care fascinează mai mult decât au separat limbile. În spatele Atelierului Limo se ascund doi tineri francezi, Simon Brunel şi Nicolas Pannetier, care locuiesc în prezent la Berlin. Cu siguranţă nu este un hazard că tematica frontierei este încă prezentă în capitala germană. Cei doi studenţi în arhitectură tocmai au terminat producţia filmului documentar”La frontiera interioară”.

O călătorie de-a lungul vechii cortine de fier de la Baltica la Adriatica, pentru a-i întâlni pe cei care au fost marcaţi pe viaţă de această frontieră, dispărută acum. Olaf, Zbignief, Vaclav sau Vanda nu se cunosc deloc dar fiecare are o istorie de povestit despre ceea ce acea frontieră a reunit, izolat, distrus şi reconstruit. În timpul verii, seria de opt portrete va fi proiectată în patruzeci de locuri diferite, aflate de-a lungul frontierei. Pentru a dezbate şi a învăţa unii de la alţii, mai presus de orice linie de demarcaţie

Cu proiecţia în această vară a filmului ”La frontiera interioară”, de-a lungul vechii frontiere de fier, filmul vostru se întoarce acolo de unde a plecat. Cum v-a venit ideea acestui proiect?

Eram la Graz, în Austria, în momentul în care vechile ţări ale Europei de Est au intrat în Uniunea Europeană şi am dorit să ştim cum se întâmplă acest proces în mod concret. A fost motivul pentru care subiectul lucrării noastre de diplomă a fost prezentarea unei baze de date a acestei frontiere. Am călătorit timp de trei luni, plecând de la Marea Baltică şi de la frontiera germano-poloneză până la Marea Adriatică, între Slovenia şi Italia. Scopul acestei prime etape a fost de a culege sunete, imagini, impresii, întotdeauna după acelaşi protocol, asupra celor 238 de puncte pe care le-am vizitat de-a lungul acestei frontiere. Uneori treceam frontiera de 4 -5 ori într-o singură zi.

Newsletter în limba română

Cum este posibil ca un proiect de diplomă de arhitectură să poate deveni film?

Proiectul nostru chiar dacă a fost destul de original, a fost bine primit. Mai târziu l-am întâlnit pe Barbara Keifenheim, cineast şi antropolog, care ne-a încurajat să facem acest film. Am ales prin urmare să aplicăm principiul : o bucată de frontieră - un loc - o persoană. Am selecţionat şapte persoane în timpul primei călătorii, iar mai apoi le-am revăzut de mai multe ori. Totul a început să se accelereze în noiembrie 2007 când am aflat că posturile de frontieră urmau a fi distruse o lună mai târziu. Ne doream să fim prezenţi la faţa locului în acele momente.

Dacă acest film este compus din şapte portrete, personajul principal rămâne totuşi frontiera însăşi Ce are aceasta atât de fascinant?

Frontiera este ceva vizibil şi invizibil în acelaşi timp. Nu putem da decât o definiţie personală a frontierei şi nouă ni se pare a fi un loc paradoxal. De separare şi de întâlnire Este un spaţiu fantasmatic unde se întretaie schemele, este o linie care separă două oraşe, două ţări, iar în cazul cortinei de fier, două blocuri ideologice.

Filmul vostru permite spectatorului să parcurgă numeroase ţări, dar limba principală a filmului rămâne germana. Cum aţi comunicat cu cele şapte personaje?

Pentru a păstra autenticitatea mărturisirilor, nu am dorit să utilizăm un interpret. Cu o singură excepţie, când fiica paznicului unui muzeu unguresc a făcut pe traducătoarea însă acest episod reprezintă o scenă foarte frumoasă. Este clar că ne-am focalizat pe persoane cu care puteam să comunicăm. Iar acest lucru a creat nu de puţine ori scene insolite, cum ar fi cea cu comerciantul polonez care se exprimă mai mult prin semne.

Plecaţi acum pentru a vă prezenta filmul în 40 de locuri de-a lungul acestei frontiere. Ce aşteptaţi de la aceste proiecţii?

Filmul în sine are vocaţia reîntoarcerii la locurile unde au fost făcute filmările. De aceea, proiecţiile vor începe în direcţia inversă a primului voiaj, vor începe de la Koper în Slovenia, în luna iulie, pentru a ajunge în luna octombrie, în Polonia. Obiectivul, chiar la scară mică, este de a pune pe gânduri. Dacă frontierele sunt acum deschise, starea Europei nu este totuşi roz bombon Sunt încă multe lucruri care sunt ascunse şi subiecte despre care ar trebui să se vorbească. Sub anumite aspecte acest film este provocator dar noi aşteptăm reacţii şi ştim că uneori suntem în pericol. Ceea ce ne dorim însă, este să iniţiem un dialog şi sperăm că filmul va contribui la crearea acestuia.

Sébastien Vannier

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect