Alegeți o limbă
O privire atentă la afişele campaniei nu ar revela că în câteva zile, pe 12 iunie, alegeri parlamentare vor avea loc în Slovacia : sunt numai mesaje goale de sens care seamănă cu sloganuri pentru detergenţi sau împrumuturi imobiliare. Conform estimărilor, rata de participare nu ar trebui să depăşească 50%, în ciuda unui context politic încordat în urma relaţiilor conflictuale cu Ungaria şi recentele cazuri de corupţie. De ce slovacii nu votează ? Nu au înţeles oare că prin această atitudine slăbesc democraţia ? De fapt, trebuie spus că în multe locuri din Slovacia, acest tip de considerare nu are cu adevărat un sens.
A ieşi din Bratislava cu maşina şi a se îndrepta spre est, este un pic ca o excursie înapoi în timp. Din ce în ce mai puţine oraşe şi din ce în ce mai mulţi munţi, în care vin să se piardă autostrăzi neterminate. Estetica peisajului este transformată. Vilele bogate şi maşinile frumoase dispar treptat, în timp ce relaţia omului cu natura înfloreşte pe deplin. Este nevoie de aproximativ patru ore pentru a ajunge în câmpia Muránska. Aici timpul este guvernat de reguli diferite. Noaptea cade mult mai devreme în satul Muránska Zdychava. El este cuprins într-o vale adâncă. Chiar şi în timpul verii este înnecat în umbră foarte devreme. În timpul iernii, soarele abia pătrunde în sat. Ca şi de altfel vechiul regim comunist, care nu a reuşit niciodată cu adevărat să-şi facă un loc aici.
Afacerile politice sunt departe de munţii Gemer
Jan Siman (63 de ani) stă aşezat într-o cârciumă, înconjurat de cinci bărbaţi îmbrăcaţi în salopetă albastră şi pulovere groase şi cizme. "Eu nu eram nefericit sub comunism, şi nu sunt nici acum", a spus el prudent. Nu am nevoie de mult în viaţă. Câteva vaci, un cal şi un acoperiş deasupra capului". De când vlahii s-au stabilit aici în secolul al XVI-lea şi au câştigat dreptul de a nu plăti impozite, independenţa regiunii faţă de stat şi de regim este o tradiţie. Acest lucru se aplică de asemenea actualului regim democratic.
În acest sat, politica pare foarte departe. Pe străzi, au rămas încă fâşii din afişe ale campaniei electorale din 2006. "Nu merg să votez. Sunt toţi la fel şi oricum nu serveşte la nimic", spune Siman. De altfel, nu cunosc pe nimeni care merge la vot". Nimic surprinzător. Bratislava este atât de departe încât Frankfurt, de unde a venit euro-ul, dintre care o unitate permite a plăti pentru două beri, pare mult mai aproape.
Guliarik (45 de ani) a fost concediat anul trecut. Cu criza, el şi-a pierdut locul de muncă în mina de magneziu care i-a distrus plămânii. De atunci, el nu a căutat un alt loc de muncă. "Eu nu vreau nimic de la stat. Doar cei 150 de euro de ajutor social", a spus el. Aceşti bani îi ajung pentru a cumpăra pâine şi alcool în magazinul satului. Restul de care are nevoie îl obţine prin cultivarea celor 20 de hectare moştenite de la tatăl lui. Dar cu aceste 20 de hectare, i se zice, el ar putea obţine în fiecare an până la 5000 de euro de subvenţii europene. Trebuie doar să trimită o cerere administraţiei şi să-şi cosească periodic câmpul. Surprins, el se gândeşte o clipă, apoi dă din cap: "Nu, nu mă interesează. Îmi cosesc câmpul pentru că am nevoie de fân, dar este exclus să mă duc să văd administraţia. Nu am chef să am inspecţiile lor, şi apoi ar trebui să plătesc impozite. Şi toate astea pentru ce ? Ca să trimită banii mei grecilor ?". Guliarik nu are nici electricitate nici televizor, dar are telefon mobil. Tot ce trebuie să ştie despre lume, el ştie deja. "Eu nu mă duc să votez pentru aceşti hoţi. Dacă sunt fericit de a fi în UE ? Nu mă interesează. Oricum, se va prăbuşi ca şi sistemul comunist. Toate sfârşesc prin a se prăbuşi într-o zi".
O identitate regională mai puternică decât identitatea naţională
În discuţiile cu aceşti oameni din munţi, este dificil de a-i considera ca fiind parte a naţiunii slovace, condiţie a bunului mers al democraţiei şi al statului. Mult mai mult decât Republica Cehă, Slovacia este o ţară a cărei regiuni sunt delimitate de graniţe naturale, prin râuri, munţi şi văi adânci. Identitatea regională este adesea mai puternică decât identitatea naţională. Şi totuşi, se pot găsi aici urme ale existenţei unei naţiuni politice a cărei apărare merită sacrificiul. La poalele munţilor se află un mic monument de piatră care aminteşte că în acel loc, în toamna anului 1944, doi partizani suporteri au căzut în lupta contra nemţilor. Din acea vreme, regiunea Gemer, a cărei rată de şomaj este cea mai mare din Slovacia (aproximativ 30%) iar rata de participare la alegeri printre cele mai scăzute, pare mai degrabă să-şi fi întors spatele istoriei măreţe.
Alegeri
Un scrutin paradoxal
După patru ani de coaliţie între social-democraţii Primului ministru Robert Fico şi extrema dreaptă a Partidului naţional slovac, în 12 iunie este chemată la vot o ţară paradoxală. Dacă Slovacia "a devenit membră a zonei euro, ea a căzut în acelaşi timp în clasamentul mondial al ţărilor celor mai corupte", notează cotidianul ceh Hospodářské Noviny. "Ea a supravieţuit relativ bine crizei economice, dar este ţara din OCDE care are cel mai important procent de şomaj de lungă durată. Organizaţiile non-guvernamentale sunt puternice, dar există legi severe care ating presa care critică politicienii". Campania, centrată asupra tensiunilor cu Ungaria şi minoritatea maghiară din Slovacia, criza economică şi cele câteva afaceri de corupţie, a mobilizat totuşi extrem de puţin presa. Potrivit ultimelor sondaje, partidul lui Fico ar trebui să ajungă în fruntea acestor alegeri, dar va avea mari greutăţi în găsirea partenerilor de guvernare.
