Alegeți o limbă
"Poate fi salvată Europa?" Astfel titrează The New York Times în suplimentul său de duminică, începând o serie de articole despre dificultăţile economice ale Europei. Primul articol este semnat Paul Krugman. "Există ceva particular în felul în care criza europeană actuală a început în Grecia", scrie economistul laureat al premiului Nobel. "Din nefericire pentru Europa, totul are aspectul unei tragedii greceşti clasice, în care un om cu caracter nobil este învins de defectul fatal al orgoliului". Orgoliul european este dat de crearea euro, explică Krugman, "care trebuia să fie cel mai frumos moment al unei mari şi nobile creaţii: efortul lung al mai multor generaţii pentru a aduce pacea, democraţia şi prosperitatea unui continent prea des sfâşiat de războaie. Însă arhitecţii monezii unice, prinşi în proiectele lor romantice, au ales să ignore dificultăţile pe care o monedă comună ar fi presupusă să le întâlnesacă - să ignore avertismentele care au fost aduse de la început, cum că Europa nu ar dispune de instituţiile necesare pentru viabilitatea unei monede comune. În schimb, s-au angajat într-o gândire magică, acţionând ca şi cum nobleţea misiunii lor ar fi mai importantă decât aceste preocupări".
Şeful biroului parizian Steven Erlanger conturează "un cuplu amuzant" în inima a ceea ce Krugman numeşte Euroharababura - cancelarul german Angela Merkel şi preşedintele francez Nicolas Sarkozy. "Ea râde, în particular, de felul în care el merge şi vorbeşte, de gesturile sacadate şi de grimasele sale. El îşi bate joc de deliberările ei, de reticenţele şi prudenţa ei...Ei sunt cea mai bună speranţă pentru unitatea Europei. Însă nu se iubesc deloc. Însă pentru ca UE să funcţioneze, Sarkozy şi Merkel au interes să se înţeleagă".
