Alegeți o limbă
Ca Boston şi Glasgow, Liverpool a fost mult timp o destinaţie a emigraţiei originară din Insula de Smarald. Pentru un timp, a domnit Tigrul Celtic şi direcţia călătoriei era cealaltă parte a Mării Irlandei. Dar vânturile economice s-au schimbat din nou, şi Merseyside [comitat care cuprinde zona metropolitană Liverpool] a devenit destinaţia pentru o nouă generaţie de migranţi.
Se prevede că în 2012 vor emigra până la 75 000 de cetăţeni irlandezi - mai mult decât la sfârşitul anilor 1980. Într-o ţară cu o populaţie de 4.5 milioane, astfel de mişcări generează mult interes iar The Irish Times a creat chiar un blog, Generation Emigration, cu indexul stilizat ca un tabel de plecări.
Din cauza creşterii ratei şomajului, tinerii, în special cei de sex masculin între 18 şi 25 de ani, se îndreaptă spre alte ţări europene, Australia şi Orientul Mijlociu, pentru a-şi găsi locuri de muncă. În prezent, 356 000 de cetăţeni irlandezi trăiesc în Marea Britanie; conform datelor cele mai recente ale Oficiului Naţional de Statistici, doar imigranţii polonezi vin în număr mai mare.
O lungă istorie de imigraţie
Emigraţia nu a urcat la asemenea niveluri din 1989, când 44 000 de persoane părăsiseră ţara. Impactul acesteia s-a putut vedea de exemplu iarna trecută, când Asociaţia de Fotbal Gaelică nu a putut să-şi întregească echipele de teren deoarece nu erau destui bărbaţi pe peninsula Dingle.
Liverpool, care are o lungă istorie de imigraţie din Irlanda - până la trei sferturi din locuitorii acesteia susţin că au gene irlandeze - cunoaşte astăzi un nou val de migraţie irlandeză.
Un fost jurnalist, astăzi academician, profesor asociat Michael Mulqueen şi soţia sa, Fidelma, şi-au cumpărat casa visurilor lor în 2008, când acesta era lector la Universitatea din Limerick. Cei doi copii au fost şcolarizaţi local şi ei aveau rude în apropiere, în comitatul Clare.
Apoi, i s-a oferit un loc de muncă în calitate de şef al departamentului de politică, mass-media şi comunicaţii la Universitatea Liverpool Hope. "A fost o decizie extrem de dificilă pe partea familială, pentru că nu vroiam să dezrădăcinăm copiii", a spus Mulqueen. "Pe de o parte era instabilitatea, dar şi tentaţia locului de muncă".
Iniţial, Mulqueen făcea naveta din Irlanda în fiecare săptămână, cu mare sprijin de la decanul facultăţii sale, care trăia o situaţie similară. El pleca duminică seara şi se întorcea la familia lui joi seara. "A fost o vreme foarte plină cu zile foarte lungi şi obositoare", îşi aminteşte el. "În timpul săptămânii discutam pe Skype, dar copiii nu erau aşa de fericiţi în această situaţie. Am deci în cele din urmă să ne luăm inima-n dinţi şi să emigrăm".
Familia a ajuns în Liverpool în februarie 2011. Soţia lui lucra încă în Limerick, aşa că a făcut ea naveta în cealaltă direcţie timp de încă câteva luni. Găsirea unui loc în şcoala potrivită pentru copiii lor s-a dovedit a fi complex şi el îşi imaginează că este şi mai greu pentru imigranţii care nu au engleza ca limbă maternă. Familia lui şi-a petrecut cu bine primul Crăciun în Liverpool, îşi face prieteni şi s-au integrat repede.
Mulqueen este de părere că există multe similitudini între Liverpool şi Limerick. "În timp Liverpool încă nu şi-a revenit în întregime, a făcut totuşi progrese enorme de când am venit aici în vizită la începutul anilor 1990. Limerick, pe de altă parte, este un oraş care se confruntă cu probleme aproape identice, de carenţe sociale, de locuinţe şi zone urbane sărace care sunt un focar de disperare".
Educaţia, importantă pentru creşterea economică
Mulqueen a crescut în comitatul Galway County, care avea de asemenea zone social dezavantajate, iar la începutul anilor 1990, după universitate, mulţi dintre colegii lui au migrat din Irlanda.
Dacă se simte vinovat pentru că a plecat? El spune că guvernul irlandez şi-a dat seama de importanţa uriaşă a educaţiei pentru creşterea economică şi a investit foarte mult, aşa că el crede că nu vor mai exista astfel de probleme pentru generaţiile viitoare.
Michael Noonan, ministrul de finanţe irlandez, a stârnit o oarecare consternare în ianuarie, când a calificat migraţia de "o alegere de stil de viaţă", şi a spus că nu avea legătură cu criza economică. Noonan, care are trei copii care trăiesc în străinătate, a declarat: "Există întotdeauna tineri care vin şi pleacă din Irlanda, iar unii dintre ei sunt emigranţi în sensul tradiţional al termenului. Alţii pur şi simplu doresc să plece de pe insulă pentru o vreme". Ulterior el a spus că citatele au fost scoase din context.
Alan Barrett, de la Economic Social and Research Institute (Institutul de cercetari economice şi sociale) a descris revenirea fenomenului de emigraţie ca fiind unul dintre cele mai traumatizante elemente ale crizei irlandeze. "În vremea dintre independenţă şi Tigrul Celtic din anii 1990, persoanele născute în Irlanda nu se puteau baza pe faptul că vor putea să lucreze în Irlanda. Situaţia s-a schimbat odată cu Tigrul Celtic, dar acum s-a inversat din nou. Aşa cum a fost cazul şi în precedentele valuri de emigraţie, Marea Britanie rămâne o destinaţie principală pentru emigranţii irlandezi. Cu toate acestea, starea precară a pieţei muncii din Marea Britanie şi puterea relativă a economiei australiene înseamnă că Australia atrage mai mulţi irlandezi în acest val".
El nu împărtăşeşte îngrijorarea că acest flux va reduce posibilităţile de creştere economică ale Irlandei. "Experienţa anilor 1980 şi 1990 sugerează că oamenii pleacă atunci când vremurile sunt rele, dar se întorc atunci când situaţia se îmbunătăţeşte".
