Alegeți o limbă
"Jean-Claude Trichet va rămâne omul care a salvat euro sau bancherul central care a mers prea departe?" În momentul în care francezul părăseşte preşedinţia Băncii Centrale Europene, post pe care-l ocupa din 2003, întrebarea pusă de Le Temps sâcâie presa europeană. În The Times, Anatole Kaletsky consideră că Trichet “pleacă cu sângele euro pe mâini”. Pentru editorialist, francezul
va fi respectat pentru că a reuşit să menţină o inflaţie scăzută şi o monedă puternică. Dar aceste aspecte sunt secundare în comparaţie cu ceea ce lasă moştenire: tensiunile naţionaliste, haosul bancar, luptele în sânul BCE şi dezbaterile publice în Parlamentele europene referitoare la dispariţia euro şi la datoriile suverane. Din păcate pentru Europa şi pentru Dl. Trichet, dorinţa lui de a rămâne în memoria tuturor ca un bancher ultra-conservator şi eforturile lui pentru a transforma BCE condusă de către un francez într-o instituţie mai germană decât vechea Bundesbank sunt direct legate de cvasi-prăbuşirea monedei unice în ultimii doi ani. – The Times
Dimpotrivă, dă replica Le Monde din Paris, "euro este mai puternic, Jean-Claude Trichet poate să se retragă" şi "să plece cu zâmbetul pe buze". El, cel pe care – reaminteşte cotidianul – responsabilii politici "l-au dispreţuit [atunci când] îi hărţuia cu grafice despre competitivitate, explicându-le că se îndreaptă cu capul direct spre perete. […] În cele din urmă şi-au schimbat părerea, odată cu criza financiară". "De zece ani, ne explică faptul că luând în considerare toate dezechilibrele ei, Europa e sortită eşecului. Problema este că nu a fost ascultat decât în 2010", mărturiseşte un apropiat al guvernului francez.
– Le Monde
De fapt, observă Le Temps, "falia provine de la criza grecească şi din drama politică comunitară pe care aceasta a declanşat-o". Cu siguranţă, la începutul crizei financiare, în august 2007, "decizia institutului emiţător de a injecta 95 de miliarde de euro în sistemul financiar european salvează băncile şi economia continentului. Francezul este aplaudat pentru că a sesizat pericolul care-l bântuie de atunci încoace, cel al celei mai grave crize economice de după cel de-Al Doilea Război Mondial".
Prăbuşirea grecească de la începutul lui 2010 îl prinde, dimpotrivă, dezarmat... pentru că aceasta i-a dat dreptate şi în acelaşi timp l-a lipsit de mijloacele de a o remedia, pentru că nici Berlin, nici Paris nu sunt gata să-i lase comenzile pentru a răspunde la criză. "A descoperit dintr-o dată că ar trebui să salveze euro în pofida liderilor europeni. A fost mult prea mult", lasă să-i scape sub acoperirea anonimatului un consilier al preşedintelui Comisiei, José Manuel Barroso. "Atâta timp cât criza a fost numai americană, totul s-a petrecut bine", judecă aspru Charles Wyplosz. "Dar de îndată ce criza a devenit europeană, BCE a pierdut controlul, nu şi-a asumat responsabilităţile şi s-a dovedit a nu avea un şef adevărat." – Le Temps
La Madrid, Cinco Días consideră că "Trichet pare cu adevărat mai preocupat de supravieţuirea unei monede pe care o îngrijeşte ca şi când ar fi opera lui, decât de evaluarea academică a politicii sale monetare." Dar cotidianul economic subliniază că "analiştii susţin cu toţii că cel mai mare fiasco al BCE a fost mărirea dobânzilor în iulie 2008, în ajunul celei mai mari recesiuni din ultimii 60 de ani".
Şeful BCE nu a regretat niciodată o decizie care a provocat furie în aproape toată zona euro. Obsesia lui de a demonstra independenţa instituţiei sale a fost poate cel mai rău sfetnic al său. După 2008, atunci când criza a traversat Atlanticul şi a făcut ravagii într-o bună parte din sectorul financiar european, Trichet a fost obligat să revină la o poziţie mai defensivă. Doar pragmatismul şi viziunea lui politică i-au permis să aplaneze tensiunile şi să devină singura figură comunitară luată în considerare de către Sarkozy şi Merkel. – Le Temps
"Când cineva este criticat sever din ambele părţi cu argumente opuse, sunt şanse mari ca acţiunea lui să fi fost justă. Este ceea ce se întâmplă acum cu Jean-Claude Trichet", rezumă Handlesblatt în Germania. În momentul realizării bilanţului şi al sosirii succesorului său italian, Mario Draghi, cotidianul economic constată că
BCE, aşa cum Trichet i-o lasă lui Draghi, nu mai este o clonă a Bundesbank, adică o instituţie axată numai pe valoarea banului. Precum şi alte bănci centrale, misiunea ei este aceea de a împiedica prăbuşirea sistemului financiar, chiar dacă acest lucru nu este înscris în statutul ei. BCE nu este de asemenea la ora actuală nici o bancă centrală anglo-saxonă care, în ciuda unei independenţe oficiale, rămâne o parte integrantă a politicului. Calea sa este una de mijloc – acolo se află independenţa faţă de criticile care vin din ambele părţi. Ea urmează crezul: să impiedicăm prăbuşirea, dar nu prin a acoperi cu o falsă generozitate problemele care trebuie să fie rezolvate în spaţiul economiei reale. Această cale este dificilă. Dar Draghi va trebui să o urmeze. – Handelsblatt
