Acesta este viitorul Bulgariei? Recuperarea acestui tricou a fost o fundătură birocratică. Foto : Elenko Elenkov

Kafka printre vameşi

Pentru a recupera tricourile cumpărate on-line, un reporter a petrecut mai multe ore la vamă, între ghişee, formulare de completat şi dialoguri absurde. Mărturia sa a stârnit reacţii puternice în ţară.

Publicat pe 13 ianuarie 2010 la 15:42
Acesta este viitorul Bulgariei? Recuperarea acestui tricou a fost o fundătură birocratică. Foto : Elenko Elenkov

Cumpăraţi on-line? Din străinătate? De pe data de 1 ianuarie 2010, valoarea minimă impozabilă pentru cumpărăturile efectuate în afara Uniunii Europene, a trecut de la 150 la 15 euro. De acum înainte orice fel de cumpărături, ca de exemplu o pereche de şosete, va fi supusă taxării. Iar pentru a efectua formalităţile legate de aceste taxe, cumpărătorul trebuie să se deplaseze personal la un punct vamal din Sofia, cum a fost cazul meu când, cu puţin timp înainte de Crăciun, am comandat pe un site Internet american, un set de tricouri. Iată ce vă aşteaptă.

Întâlnire la ghişeul 23, scria în convocarea primită prin poştă. Biroul poştal al vămii din Sofia se află aproape de gara centrală. Acolo am întâlnit muncitori care împingeau cărucioare în care erau pachete cu etichete de încredere : Ebay, Amazon, USPS, UPS, etc... În scenariul ideal, aici este locul unde plătiţi o taxă pentru "obiectele cu valoare" de 4 leva [o jumătate de euro] şi vă recuperaţi pachetul. Dar, cazul meu nu este unul ideal deoarece tricourile provin din Statele Unite. "Pachetele acestea trebuie verificate. O să chem un responsabil", îmi spune neîncrezătoare, o angajată.

Apare un bărbat care nu era îmbrăcat în uniforma vameşilor. Acesta îmi cere să mă prezint, apoi dispare. După câteva momente, sunt introdus printr-o uşă lăturalnică, în ghişeul nr. 30. Este un fel de anexă în anexă, unde angajaţii se încălzeau la un mic radiator. Doi inspectori analizează pachetul meu, îl deschid cu ajutorul unui cuţit şi scot afară conţinutul acestuia : tricouri, cum era de aşteptat, o factură şi câteva ace de gămălie oferite de magazinul on-line. "Şi acestea, ce sunt? Ace, răspund eu. De ce nu există o factură pentru aceste ace? Şi astea trebuie să aibe o valoare. Cu siguranţă, răspund eu. Dar este un cadou din partea magazinului. Nu eu le-am comandat". Simt că explicaţiile pe care le dau sunt inutile, vameşii mă suspectează deja că sunt implicat puternic în contrabanda cu ace de gămălie provenite din California. Verdictul cade : "Merge-ţi la ghişeul 17, cereţi o atestaţie EORI, şi apoi reveniţi aici pentru a completa o declaraţie. Ce este o declaraţie EORI? Mergeţi, o să vi se spună acolo".

Navă spaţială ataşată la o căruţă

Newsletter în limba română

La numărul 17, este contabilitatea. Nimeni nu este capabil să îmi spună ce este o "atestaţie EORI", dar trebuie să completez un formular în care mi se cer tot felul de informaţii personale. "Apoi, faceţi o fotocopie după cartea de identitate" îmi spune funcţionara. Mă opun, deorece îmi cunosc drepturile şi cunosc legea privind protecţia datelor personale, dar după mai multe minute de discuţii laborioase, îmi dau seama că lupta este pierdută dinainte : trebuie să las statul să-şi aplice propriile legi, pentru ca să îmi pot recupera tricourile. Direcţia, ghişeul 21 unde se află fotocopiatoarea (foarte drăguţă de altfel), apoi ghişeul 13 unde primesc faimoasa atestaţie EORI.

Particularitate : aici ai dreptul să fumezi, legea asupra interzicerii fumatului în localurile administrative se pare că nu se aplică şi aici. Sunt întâmpinat de un angajat care are cu siguranta 5 ani de facultate, dar misiunea lui este aceea de a introduce în calculator informaţiile scrise de mână din formularul meu. Acest lucru îi ia cel puţin 30 de minute. Primesc atestaţia EORI conţinând "numărul provizoriu" de cumpărător în linie : cu o uşoară modificare, este numărul meu de securitate socială. "Pentru ca totul să fie valabil, vă trebuie semnătura directoarei vămii", îmi spune funcţionarul pe un ton confidenţial. Şi aceasta este o femeie ocupată, deoarece are două secretare. Le încredintez acestora setul de documente ce trebuie semnate dar, secretarelor le este frică să îşi deranjeze şefa, prin urmare aştept până când aceasta iese din birou. Ţipând la un angajat, aceasta îmi semnează hârtiile fără măcar a le privi. Retur la ghişeul 17 pentru o ştampilă, apoi iau direcţia ghiseului nr. 28 unde completez declaraţia vamală. Formularul trebuie plătit : 8 leva, iar informaţia este stocată pe o dischetă din anii 90 pe care mi se cere să o duc la ghişeul nr 9. Vama bulgară nu cunoaşte încă binefacerile reţelei interne... La ghişeul nr. 9 totul este nou, cu calculatoare de ultima generaţie. Un angajat scoate o maşinărie elegantă pe care o conectează la ieşirea usb a calculatorului său şi introduce discheta. Eu sunt uimit, e ca şi cum ai tracta o navă spaţială la o căruţă

Şi nu am terminat încă. Mă întorc la ghişeul 14, la bancă, unde plătesc. Apoi aştept la ghişeul nr. 9 pentru ca banii să apară în contul vamei, revin la ghişeul 23 (pentru taxa "obiecte de valoare") şi, în sfârşit la capătul parcursului meu de luptător, la ghişeul 30 unde mă aşteaptă pachetul desfăcut cu tricourile. Astfel, am petrecut patru ore din viaţa mea într-o manieră de neuitat, între pereţii vamei din Sofia.

REACŢII

Articolul care pasionează blogosfera bulgară

Această mărturie este cel mai citit articolde pe situl Dvevnik, de la crearea acestuia, şi a avut mai mult de 1000 de comentarii. Articolul a deteminat intervenţia Ministrului Economiei, Simeon Diankov, care s-a angajat să testeze el însuşi funcţionarea sistemului vamal. Responsabilii ministerului au promis o "simplificare" a procedurilor. Între timp, Dvevnik şi săptămânalul Kapital, care fac parte din acelaşi grup de presă, au creat o rubrică care a preluat un logo de pe tricourile comandate de Elenko : "this was supposed to be the future" [se presupunea că aşa va arăta viitorul].

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect