Apelul lui Vladimir Putin pentru crearea unei comunităţi economice armonioase, care s-ar întinde de la Lisabona la Vladivostok, a fost întâmpinată cu scepticism în Europa. Pentru mai mulţi comentatori, nu ar fi decât o perdea de fum, un cadou otrăvit cu care Moscova încearcă să atragă UE în mrejele ei. Nu e de mirare: în Europa rusofobia are rădăcini care urcă cel puţin în secolul al XIX-lea, întărite de ţările din Europa Centrală, care, imediat după intrarea lor în UE în 2004, au contribuit la torpilarea - cu binecuvântarea SUA - tentativelor Rusiei de a stabili relaţii privilegiate cu Franţa şi Germania. Antipatia din partea ţărilor din fostul pact de la Varşovia este uşor de înţeles.

În relaţiile internaţionale factorii emoţionali sunt adeseori determinanţi, dar aproape întotdeauna relaţiile economice sunt cele decisive. Iar din acest punct de vedere Rusia, care şi-a văzut scăzând brusc veniturile exporturilor sale de materii prime, după criză, are o nevoie urgentă de a-şi reconverti economia.

Cooperarea cu Uniunea Europeană marchează deci o nouă direcţie, din motive structurale, dar nu numai: puterea oligarhilor energiei este pe cale să se fisureze iar vocile celor care doresc o normalizare a relaţiilor cu Europa în numele moştenirii istorice şi culturale comune se aud mai puternic acum. Aşa cum a scrisSerghei Karaganov, "nu există nicio alternativă pentru Rusia pentru apropierea politică şi socială cu Europa. Fără Europa nu am fi ruşi". Această necesitate a determinat Rusia să facă paşi înainte destul de surprinzători, precum cu ocazia summit-ului NATO de la Lisabona şi condamnarea masacrului de la Katyn.

Alegerile prezidenţiale din 2011 îi vor pune aproape sigur faţă-n-faţă pe Putin şi Medvedev, iar cel din urmă a făcut din deschiderea spre vest unul din principiile majore ale preşedinţiei sale. În această optică, schimbarea de atitudine a lui Putin merită o mare atenţie: pentru cei doi candidaţi UE ar putea deveni un teren comun, mai degrabă decât un criteriu de diferenţiere. Şi nu este în joc numai marele potenţial al pieţei ruse, ci şi perspectiva de atenuare a rivalităţilor cu Europa de Est şi încadrarea acestora într-o competiţie economică şi politică "normală".

În sfârşit, este vorba în primul rând de a evita ca Rusia să alunece inexorabil spre alternativă chinezească, care ar contribui la deplasarea spre est a axei economiei globale. Scepticii au dreptate atunci când avertizează împotriva clauzelor scrise în litere mici : riscurile de ceartă sunt reale, dar după cum reiese din vicisitudinile gazoductelor Nord Stream şi South Stream, dacă ţările UE continuă să dorească să gereze singure relaţiile cu Moscova, vor ieşi scântei. Europa are cărţi bune în mână şi nu trebuie să se teamă de a juca la masă cu ursul, cu condiţia să ştie să-şi impună propriile reguli.

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect