La Mayotte, islamul se îmbină cu republica

Insula Mayotte, situată în Oceanul Indian, este, din 31 martie, cel de-al 101-lea departament al Franţei. Chiar dacă 90% dintre locuitorii insulei sunt musulmani, aceştia intenţionează să îşi alinieze bine practicile religioase la principiul francez al laicităţii. Reportaj.

Publicat pe 23 septembrie 2011 la 14:01

Sâmbătă la ora 6.30 dimineaţa, un grup de copii gălăgioşi merg la şcoala coranică din localitatea Tsingani. În timp ce roua dimineţii lasă loc parfumului vegetaţiei, fetiţele şi băieţii intră într-o clădire de beton. O profesoară loveşte tabla cu o vergea pentru a se face linişte în clasă. Atât la şcoală cât şi la gradiniţă copiii sunt învăţaţi să rostească versete din Coran. Deasupra, într-o ambianţă mai studioasă, adolescenţi, fete şi băieţi, studiază textele sfinte islamice cu un alt profesor.

Aşa trece timpul în fiecare zi pe Insula Mayotte, devenită, pe 31 martie, cel de-al 101-lea departament al Franţei. Acest teritoriu din Oceanul Indian pretinde, mai ales după ce a refuzat independenţa, în 1975, că poate îmbina islamul cu valorile Republicii franceze. Acest deziderat, care poate părea contradictoriu, se evidenţiază prin două cifre: 90 % dintre cei aproape 200 000 de locuitori ai insulei sunt musulmani şi 95 % dintre alegători s-au pronunţat, în 2009, în favoarea apartenenţei la Franţa şi primirii cetăţeniei franceze, cu drepturi depline.

“Vom face ca occidentalii, ne vom lua amante”

În contextul în care există deja o dezbatere privind relaţia dintre islam şi laicitate, la Tsingani, Adinani Zoubert, în vârstă de 72 de ani, nu vede unde ar fi problemele şi incompatibilitatea: "Se subînţelege că suntem un stat laic, dar laicitatea garantează libertatea de cult. Nu trebuie să fim într-un stat islamic pentru a practica religia". Acest reprezentant al Consiliului cultelor musulmane din Mayotte promovează valorile islamice în fiecare zi, discutând cu elevi având vârste cuprinse între 6 şi 15 ani la ieşirea din şcolile publice. De asemenea, el a susţinut activ ideea anexării insulei la Franţa. "Obiectivul meu a fost ca Insula Mayotte să devină teritoriu francez, Aceasta a fost lupta mea. Visez la acest lucru de 40 de ani", spune el.

Pentru a obţine acest statut, populaţia insulară a acceptat, mai greu sau mai uşor, compromisuri între Coran şi Codul civil. Practica musulmană de “repudiere unilaterală” (decizia soţului de a renunţa unilateral la casătorie) a fost interzisă, iar vârsta legală de căsătorie este de cel puţin 18 ani. Poligamia a fost abolită printr-o lege adoptată în 2003, chiar dacă uniunile consensuale multiple care există deja rămân valide. "Vom face precum voi, occidentalii, vom avea amante", a glumit prefectul Hubert Derache.

În această societate matriarhală, noile reguli au fost unanim acceptate. Dar asociaţiile pentru apărarea drepturilor femeilor încă trebuie să desfăşoare campanii pe teren pentru a obţine o egalitate reală a drepturilor.

Pentru a deveni şi mai mult francezi, localnicii au renunţat din 2010 şi la justiţia tradiţională. Cadiul – acest personaj care juca rolul de judecător de pace, notar, negociator social – soluţiona situaţiile de litigiu conform regulilor musulmane şi cutumelor locale. Justiţia tradiţională, care exista din secolul al XIV-lea în acest arhipelag, fusese recunoscută de Franţa în 1841, în momentul anexării Insulelor Comore, fiind confirmată ca specificitate locală în 1939 şi, ulterior, în 1964.

Acum, cadiul devine mai mult o tradiţie decât o autoritate. Din ce în ce mai mulţi localnici îşi oficializează căsătoriile la primării, litigiile merg în instanţele statului, iar dosarele privind apartenenţa bunurilor sau drepturilor merg la notari.

Sunniţi provenind din tradiţii animiste, organizaţi în grupuri dinamice, locuitorii din Mayotte interpretează moderat Coranul. Deputatul Abdoulatifou Aly, originar din Mayotte şi singurul musulman care face parte din Adunarea Naţională, este nemulţumit în legătură cu dezbaterea actuală. "Religia noastră nu contestă în niciun fel statul, deşi observ că unii oameni, pe la periferie, încearcă să o transforme într-o armă împotriva Occidentului". Deputatul crede că este în avantajul Franţei să integreze un astfel de teritoriu. "Aici, valorile Republicii au mai mult sens decât în oraşe, pentru că aici se vede capacitatea de integrare a diferenţelor şi, astfel, caracterul universal", subliniază el.

Anumite particularităţi, de neschimbat

Avem aici un islam care se adaptează foarte bine valorilor Republicii”, confirmă Hubert Derache. “Există o puternică opoziţie faţă de orice radicalizare. Spre exemplu, legea împotriva vălului islamic integral a fost bine primită”, adaugă Derache.

Aproximativ 20 de femei poartă hijab, iar salafiştii (islamişti fundamentalişti) veniţi din Insulele Comore sau din metropolă au fost până acum respinşi de cele 285 de moschei din Mayotte.

Situaţia de la spitalul din Mamoudzou pare să confirme aceste practici, explică Abdou Madi, medic ginecolog şi şeful maternităţii. "Aici nu am avut niciodată probleme cu examinarea vreunei femei, aşa cum s-a întâmplat când eram la Marsilia", afirmă el. În schimb, moaşele de la această maternitate constată că poligamia este în continuare foarte răspândită şi acceptată de tinerele mame. Însă sunt departe de reglementări privind conduita morală.

Mouhtar Rachidi, în vârstă de 66 de ani, imam din 2001 la moscheea din M’Tsapéré, nu împărtăşeşte ideea unei armonii perfecte între islam şi valorile Republicii. Ca şi alţi oficiali religioşi, el nu este adeptul ideii apartenenţei la Franţa. Imamul este nemulţumit de concesiile pe care localnicii le fac pentru a primi cetăţenia franceză, reamintind că liderii religioşi locali au avut rezerve faţă de unele dintre aceste concesii. "Laicitatea nu mă şochează, pentru că îmi pot practica religia. Dar mă deranjează încercările de a impune limitări. Coranul nu poate fi schimbat. Este o blasfemie să modificăm tradiţia stabilită de Allah. Ar însemna că Allah ar fi greşit", adaugă imamul.

"Există unele reglementări republicane care trebuie aplicate fără discuţie”, apreciază şi Adinani Zoubert. “Însă altele trebuie discutate. Avem specificităţi. Nu pot fi interzise apelurile la rugăciune făcute din turnurile moscheilor. La Paris, eu nu cer să nu mai tragă clopotele bisericilor pentru că mă deranjează", subliniază el.

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect