Alegeți o limbă
"Ne vom aminti numai lucrurile bune din ţara dumneavoastră, de grecii care ne-au ajutat şi care nu ne-au privit ca pe nişte duşmani, dar plecăm fiindcă aici nu ne mai putem câştiga pâinea": imigranţii pe care i-am întâlnit la Organizaţia Internaţională pentru Migraţie (OIM), în sudul Atenei, depun cereri de repatriere voluntară, o ocazie de a face un bilanţ al şederii lor în Grecia. Majoritatea spun că au venit în Grecia de ani de zile, cu frică şi speranţe. Ei pleacă acum doar cu frica, întorcându-se la vechi capitole din viaţa lor.
Nurul Astutik are 23 de ani, şi pare disperată când spune că pleacă în Irak. Această tânără indoneziană a trăit mai mult de trei ani în Grecia, unde a lucrat ca femeie de serviciu. Logodnicul ei, Iahia Awantin, 33 de ani, este originar din Irak. El a venit în "Grecia, ţara minunilor" în 2004 şi a lucrat în construcţii. Timp de ani de zile, totul mergea bine. Până în ziua în care salariile au început să scadă şi în care autorităţile i-au respins cererea de azil.
O singură alegere
Iahia şi Nurul, ambii musulmani, s-au căsătorit acum câteva luni într-una dintre moscheile improvizate din Atena. Unirea lor a fost pecetluită în numele lui Dumnezeu şi în faţa comunităţii musulmane dar niciun document oficial nu o atestă. "Nu putem rămâne aici fiindcă nu mai este de muncă, şi nu putem avea nici măcar acte ca să ne căsătorim cum trebuie", spune Iahia. "Nu, nu vroiam să părăsesc Grecia dar nu am de ales. Vom merge în Irak şi apoi vom mai vedea".
În fiecare zi, zeci de imigranţi aşteaptă în faţa birourilor OIM pentru a obţine actele de repatriere. Fiecare îşi are povestea lui. "Grecii sunt prietenoşi şi primitori, dar situaţia economică a ţării nu este bună şi, în astfel de cazuri, oamenii se înăspresc": David Abbas, 26 de ani, a venit în Grecia prin Pakistan, plătind 4000 de euro "călăuzei" care i-a garantat sosirea la destinaţie. "Am o diplomă în management şi experienţă în reparaţii de computere", explică acesta în engleză. În Grecia, el a lucrat mai ales pentru agricultori: "Locuiam la Skala, în Peloponez. Am venit la Atena să-mi depun actele şi să mă întorc în ţara mea. Nu mai este de muncă, şi nu mai ştiu ce să fac", povesteşte acesta, apoi un compatriot îl cheamă să-l ajute să se înţeleagă cu autorităţile: "El încearcă să se întoarcă în ţară, dar nu vorbeşte nici engleză, nici greacă", explică David, adăugând: "Nu voi uita niciodată Grecia, în ciuda dificultăţilor şi nedreptăţilor pe care le-am trăit... Acum câteva luni, am fost atacat în Piaţa Victoriei din Atena. Tatăl meu mă roagă în fiecare zi să mă întorc acasă. El este destul de bătrân. Poate muri oricând şi mă tem că nu o să ajung să-l mai văd în viaţă".
Numărul cererilor de plecare creşte
Sar Ibrahim este originar din Senegal, o ţară care majoritatea grecilor nici nu ştiu unde se află. El spune că nu a avut ocazia să-şi facă prieteni în Grecia, în cinci ani de şedere. "Singurii greci pe care i-am cunoscut sunt agricultorii pentru care am lucrat. Nici cu ei nu comunicam în mod special", povesteşte tânărul de 24 de ani. "Munceam pe plantaţiile de măslini. Astăzi nu mai am bani, fiindcă am cheltuit tot ce am câştigat în ultimii ani ca să trăiesc de când nu mai am de lucru. Astăzi mă tem pentru mine, pentru viitorul meu, pentru familia mea. Dar plec din Grecia".
La OIM, din 2010 au fost recenzate 14 000 cereri depuse de către imigranţii care trăiesc în Grecia şi care doresc să se întoarcă în ţara lor, şi în fiecare zi coada creşte.
Principala cauză, creşterea şomajului
Potrivit autorităţilor, motivele celor care doresc să fie repatriaţi sunt mai ales creşterea şomajului, imposibilitatea de a obţine permise de şedere (ceea ce îi împiedică şi să călătorească în alte ţări), şi atacurile îndreptate împotriva lor.
În 2012, 6 324 de persoane au părăsit Grecia datorită programului de repatriere, spre diferenţă de exemplu de Norvegia, unde doar 800 de persoane au beneficiat de o asistenţă similară. Acestea sunt mai ales persoane din Afganistan, Pakistan, Bangladesh şi Irak. Printre ei, 360 urmează un program de ajutor pentru formare sau creare de întreprinderi pentru a-i ajuta să se integreze în ţările lor.
Din Italia
Imigranţii pleacă spre nordul Europei
Şi în Italia, mii de imigranţi care şi-au pierdut slujbele în urma crizei economice părăsesc ţara. Unii se întorc la ei acasă, dar majoritatea, dorind să rămână în Europa, iau calea ţărilor din Nord, scrie La Repubblica, într-un reportaj din Treviso, în nord-est. "Muncitori, dar şi antreprenori, care făcuseră împrumuturi pentru locuinţe şi cu proiecte bine stabilite", explică ziarul:
scopul lor era să rămână pentru totdeauna în Italia şi să se întoarcă în Maroc sau Bangladesh doar pentru vacanţe. Pentru a-şi vizita familia şi a arăta tuturor că întreprinderea lor avea succes. [...]’Mulţi sunt cei care şi-au pierdut locurile de muncă în uzine sau care şi-au închis IMM-urile, şi care se întorc acasă înainte de a-şi epuiza economiile de-o viaţă, sau care îşi caută un viitor în străinătate’, explică un mediator cultural marocan. ’În Franţa, Germania, Olanda sau Belgia, mai există încă o protecţie socială puternică. Există ajutoare serioase pentru a găsi locuinţe şi locuri de muncă’. Potrivit spuselor unui benevol, ’cel mai rău este pentru copiii şi tinerii care trebuie să părăsească şcoala pentru a merge în ţările părinţilor, pe care adeseori nu le-au văzut niciodată’.
