Alegeți o limbă
Fiecare război produce o imagine în care se reflectă drama conflictului şi reprezintă o ruptură. În timpul războiului din Kosovo, aceasta a fost bombardarea ambasadei chineze din Belgrad. În Afganistan, sunt loviturile aeriene, care ţintesc talibanii, dar care de asemenea ucid civili. Aici, trupele internaţionale au acumulat destule experienţe proaste, dar au trebuit totuşi mai mulţi ani înainte să fie elaborată o nouă doctrină de atacuri aeriene.
Aceasta stabileşte că nici un atac aerian nu trebuie să aibă loc dacă există dubii şi că protecţia civililor este o prioritate. Motivul pentru care comandantul german a ordonat totuşi bombardarea a două camioane-cisternă va rămâne un mister până când vom avea mai multe informaţii. Până atunci, trebuie să credem interpretarea armatei federale, cum că cisternele fuseseră confiscate de talibani şi urmau să fie folosite ca bombe pe roţi, ca şi informaţia cum că ar fi fost împotmolite într-un vad, şi că civilii sifonau combustibilul.
Lipsa de solidaritate a partenerilor europeeni
NATO şi ONU au introdus practica de a încredinţa unei comisii independente sarcina de a scoate la iveală adevărul asupra unor astfel de atacuri. Rezultatele sunt publice, pentru că numai astfel se poate păstra încrederea. Viteza cu care Comisia a ajuns la părerea ei este cu atât mai surprinzătoare cu cât multe personalităţi politice şi militare, de la comandantul militar al Forţei internaţionale de asistenţă şi securitate (FIAS) până la mulţi miniştri europeni ai Afacerilor Externe, au emis critici violente împotriva armatei federale. Acest lucru nu este doar excepţional şi indică o lipsă de solidaritate, ci şi periculos : la ce-i bună o anchetă, dacă aliaţii contestă oricum credibilitatea ministrului german al apărării Franz Josef Jung ?
Motivele acestei discordii sunt numeroase : comandantul FIAS, generalul american Stanley A. McChrystal, trebuie să se teamă pentru credibilitatea lui, la câteva săptămâni după schimbarea strategiei. Printre aliaţi domneşte o mare amărăciune asupra politicii germane : Berlin a trimis desigur al treilea cel mai mare contingent de trupe [mai mult de 3 600 de oameni], dar în afara de asta, se distinge numai prin sfaturi bune şi lipsa de acţiune. Acum Germania, căreia îi plăcea să dea lecţii şi să critice proasta gestionare a resurselor şi a trupelor trimise în sudul Afganistanului, trebuie să răspundă de o lovitură aeriană, care pare deja să se distingă pentru numărul record de victime.
Războiul intră în campanie electorală
În Germania, Marea coaliţie la cârmă ar fi vrut să păstreze intervenţia militară în afara campaniei electorale, la fel cum misiunea din Afganistan n-a fost expusă la nici o dezbatere publică importantă de ani de zile. Prezenţa în nordul Afganistanului a fost mult timp considerată ca simbolul "intervenţiei bune, de reconstrucţie" a germanilor, în timp ce în sud, cow-boys americani au condus războiul adevărat cu metode dubioase. Acest model s-a prăbuşit primăvara trecută, când Armata Federală a reluat luptele şi deplânge moartea mai multor soldaţi. Regulile s-au schimbat brusc şi tonul s-a întărit. A devenit clar pentru toţi actorii că trebuia destrămată iluzia germană şi că trebuia familiarizat publicul cu realitatea dură care predomină în Afganistan.
Dar mai ales, nu trebuia să se vorbească de asta înainte de alegerile parlamentare din septembrie, fiindcă majoritatea germanilor nu susţineau intervenţia. Ironic, nu talibanii au adus această problemă în campanie, ci ordinul unui comandant german. Acum nu se mai poate evita discuţia şi se schiţează două decizii importante care vor fi negociate după campanie : în primul rând, comunitatea internaţională va trimite mai multe trupe în Afganistan şi mai ales personal civil însărcinat cu ajutorul reconstruirii - consilieri în agricultură, poliţişti formatori, experţi în management, medici.
Guvernul următor va putea să participe sau nu ? În al doilea rând, comunitatea internaţională va trebui să emită un ultimatum guvernului afgan. Preşedintele Karzai trebuie să se decidă în ce tabără este şi dacă plănuieşte într-adevăr să reconstruiască ţara. Viitorul guvern german va pune presiune asupra lui Karzai şi cu acest ultimatum, sau nu ?
NATO
A venit timpul de a dizolva alianţa
"Războiul din Afganistan este în acelaşi timp în situaţie de criză şi în uitare", scrie Mary Dejevsky în The Independent. În spatele dezbaterilor publice cu privire la scopul războiului se ţine o altă discuţie despre viitorul sau alternativele NATO-ului. În cazul în care NATO nu învinge în Afganistan, susţine Dejevsky, "cu ce preţ continuarea Alianţei, de fapt ?" Alianţa, continuă aceasta, "a existat mai mult decât necesar", şi "ar fi trebuit să-şi declare victoria şi să se dizolve de la sine, la sfârşitul Războiului Rece". O astfel de dizolvare ar fi trimis un mesaj Moscovei, care ar fi alungat imaginea NATO ca "îndreptată exclusiv împotriva Rusiei". Chiar şi o "schimbare de nume şi o clarificare a misiunii ar fi putut fi un prim pas pentru o alianţă, poate chiar devenind nucleul unei forţe militare regionale pentru ONU". "Incapabilă de a-şi găsi un scop nou", Alianţa arată din ce în ce mai instabilă în vizorul afgan.
