Alegeți o limbă
Sprijinindu-se pe majoritatea de două treimi de care beneficiază partidul său, Fidesz, în Parlament, primul ministru Viktor Orbán a reuşit să treacă, prin Parlament, în 11 martie, o a patra modificare a Constituţiei redactate în 2011.
Dispoziţiile adoptate în 11 martie, notează Financial Times,
limitează puterile Curţii Constituţionale şi restaurează anumite elemente ale unei legi fundamentale controversate, adoptată în ianuarie 2012, şi abandonată ulterior sub presiunea europeană.
Newsletter în limba română
La München, Süddeutsche Zeitung condamnă "o lovitură dată în inima statului de drept" de către guvernul maghiar. Cotidianul consideră că :
populistul Viktor Orbán stăpâneşte mai multe roluri. Rolul favorit este cel de salvator al naţiunii, care a eliberat Ungaria de comunism, care a restaurat fostele valori şi care apără gloria Ungariei. [...] La începutul mandatului său, el anunţase o a doua revoluţie şi acum se pare că într-adevăr statul maghiar nu va mai fi acelaşi, după această reformă constituţională. [...] După ce Bruxelles i-a atras de câteva ori atenţia, Orbán joacă cel de-al doilea rol favorit, cel al bunului democrat şi european convins, care înţelege îngrijorările partenerilor săi, schimbând totuşi câteva chestii minore prin ţara sa. Apoi, pregăteşte totuşi o altă lovitură. Cea care ţinteşte inima statului de drept: independenţa justiţiei. Cel mai mare pericol pentru naţiune vine din partea celui mai mare admirator al său.
Cotidianul portughez Público, la rândul său, remarcă faptul că şeful guvernului maghiar,
care a făcut totul pentru impermeabilizarea puterii sale împotriva ‘exceselor’ democraţiei, a fost avertizat de José Manuel Durão Barroso în persoană, la telefon. Dar a ignorat avertismentul. [...] Ungaria vrea oare cu adevărat să rămână în UE, contrazicându-i în acelaşi timp principiile? Întrebarea trebuie pusă foarte serios, şi trebuie să aibă şi consecinţe.
De la alegerea lui Orbán, în 2010,, constată Le Monde, "Budapesta şi Bruxelles se joacă de-a şoarecele şi pisica. Cu o singură deosebire, şoarecele maghiar este mai agil pe când pisica europeană este palidă şi ezitantă". Iar astăzi "Europa se află într-o poziţie jenantă":
a sancţiona guvernul unuia dintre membrii săi, provenit din alegeri democratice, nu este uşor. Ea nu dispune, pentru aceasta, decât de o ‘armă atomică’: suspendarea, la Bruxelles, a dreptului de vot al guvernului cu pricina. Or, amintirea precedentului austriac ustură încă: în timpul sosirii în coaliţia guvernamentală, în 2000, a partidului de extrema dreaptă a lui Jörg Haider, la Viena, europenii au terminat prin a nu mai face nimic, în faţa ineficacităţii protestelor lor. Bruxelles ar putea să accepte ideea unor sancţiuni financiare împotriva Budapestei, atâta timp când Ungaria are nevoie în continuare de acest ajutor 'structural'. Dar acest mijloc de presiune, cu siguranţă mai convingător, nu se află încă la ordinea zilei. [...] 'Democraţia este în dificultate în Europa’, sublinia, direct, Viktor Orbán, exact în paginile acestui ziar. Fără îndoială, pusese degetul pe rană. Din păcate!
