Alegeți o limbă
Niciodată ţiganii nu au fost mai prezenţi în dezbaterea publică decât acum. 8.000 de ţigani români au fost expulzaţi anul acesta din Franţa, dar jumătate s-au întors deja. Ce şanse au ţiganii să fie acceptaţi în România? Am înţeles trăind o săptămână în straie de ţigan: pălărie, cămaşă ţipătoare, geacă de piele şi pantaloni de velură. Am lăsat mustaţa, iar pielea neagră o am de la Dumnezeu.
Am pornit din Piaţa Universităţii. Erau studenţi care într-o hăhăială la beţie râdeau de mine şi-mi strigau acele cuvinte arhicunoscute din ţigăneşte: "mucles" ["gura!"], "bahtalo" ["baftă"], "sokeres" ["ce faci"]. Un om blond şi înalt m-a fotografiat. Apoi a pozat peturile de pe trotuar, câinii şi cerşetorii. În calculatorul lui din Scandinavia, poza cu mine va ajunge pesemne în fişierul "Bucharest garbage" [“Gunoiul din Bucureşti”]. A urmat o piesa la Teatrul Naţional. Cei de lângă mine n-au fost încântaţi de prezenţa mea, dar au tăcut. Am auzit din nou aceleaşi râsete ale unor tineri. Se pare că ei sunt cei mai perfizi şi mai răi când vine vorba de ţigani. Râd mereu pe la spate. Şi privirile lor dor mai tare decât căutătura urâtă a lui Nicolas Sarkozy, preşedintele Franţei. Avem campanii pentru integrarea şi alfabetizarea ţiganilor, dar nu există campanii pentru ca oamenii să nu mai râdă când văd un ţigan cocoşat pe stradă. Şi totuşi, numiţi-o cum vreţi, dar nu discriminare. Nu m-a dat nimeni afară din nicio cafenea, magazin, restaurant. Câtă vreme mi-au încasat banii, m-au primit cu braţele deschise. Nu ţiganii sunt discriminaţi în România, ci mai degrabă săracii.Vrem ca ţiganii să miroasă frumos, să iubească arta, dar niciun angajator nu vrea să aibă lângă el un ţigan.
Or, fără bani, ţiganul fie se afundă în mizerie, fie caută căi de profit neconvenţionale. Eu am mers pe convenţional, am vrut să mă angajez la patron. Am căutat anunţuri în ziare, la muncitori necalificaţi, la spălat de maşini sau la dezmembrări de piese auto. Am sunat şi mi-au spus că mai sunt locuri libere. Când am ajuns în faţa angajatorului, unii m-au alungat cumsecade: "Du-te ţigane, du-te nene!"; alţii au răspuns în batjocura "Bă, uite, chiar în momentul ăsta nu se mai fac [angajari]!". Nici la gunoieri nu m-au angajat. Fătuca de la personal, a privit pe sub ochelari şi a spus: "Nu se fac angajări. Nu s-au făcut niciodată". Înseamnă că gunoierii care roiau prin curte şi-au moştenit meseria pe linie paternă.
Credeam că există o solidaritate, dacă nu între oameni, atunci măcar între şoferi. În mărginimea Bucureştiului, am făcut o pană de cauciuc mai mult sau mai puţin intenţionată. Am stat mai bine de trei ore la margine de drum, făcând cu mâna şoferilor care goneau pe lângă mine. Unora le citeam pe buze înjurăturile, alţii mă claxonau şi îmi zâmbeau, unu' s-a făcut că dă cu maşina peste mine. Am fost cu desăvârşire singur, pe lângă mine au trecut sute de oameni care n-au vrut să mă ajute. Acolo am înţeles de ce umblă ţiganii în şatre. Dacă rămân singuri, mor! Citiţi mai multe în Adevărul!
DREPTURILE ROMILOR
România fuge de responsabilitatea ei
În The Guardian, Nicolae Gheorghe, un activist pentru drepturile romilor, denunţă furios încercările politicienilor din Europa de a-i defini pe romi ca nomazi şi de a criminaliza populaţia romilor. "Adevărul este că marea majoritate a romilor în Europa Centrală şi de Est sunt sedentarizaţi şi cetăţeni ai ţărilor lor respective, şi nu au nimic de-a face cu aceste stereotipuri nomade", scrie acesta. "Termenul de "nomazi" a fost utilizat de către Uniunea Sovietică în anii 1930 pentru a opri deplasările libere ale meşteşugarilor romi itineranţi; apoi a fost folosit pentru a justifica deportările în al doilea război mondial şi recent în expulzările din Franţa".
Gheorghe îl ţinteşte prin critica lui în special pe "popularul şi autoritarul" preşedinte al României, Traian Băsescu. "În mintea lui Băsescu", scrie el, "romii sunt un popor nomad - a spus acest lucru când era primar al Bucureştiului - şi face adeseori remarci jignitoare despre romi". "A se debarasa de ţigani", totuşi, a fost una din obsesiile poporului român de la deportările din al doilea război mondial încoace. "Migraţia în masă a romilor de la aderarea la UE a servit într-un scop similar, de a scăpa de romi din comunităţile locale". Modul de abordare român consistă în a eschiva responsabilităţile faţă de concetăţenii romi "europenizând" problema - "cu alte cuvinte aruncând problema în spinarea instituţiilor UE şi a celorlalte state membre". "Singura soluţie posibilă este de a "valorifica competenţele şi dinamismul romilor în cadrul antreprenoriatului legitim în economia oficială: creare de locuri de muncă, întreprinderi familiale, comerţ internaţional în meserii şi alte activităţi de afaceri care se încadrează în contextul UE de liberă circulaţie a capitalurilor, mărfurilor, serviciilor şi persoanelor".
