Andreas Liontos, preşedintele Olympus Oil, în uzina din Larissa, în 23 mai 2012.

Plângerea patronilor

Un sector public tentacular, sindicate atotputernice, o politică clientelistă: în Grecia, antreprenorii, care nu sunt nici ei nevinovaţi, au o listă interminabilă de plângeri. Dar,după ce au delocalizat, neglijat cercetarea şi practicat evaziunea fiscală, ei ar fi printre primii care ar suferi de o ieşire din zona euro.

Publicat pe 28 mai 2012 la 15:27
Eirini Vourloumis  | Andreas Liontos, preşedintele Olympus Oil, în uzina din Larissa, în 23 mai 2012.

Destul de repede, Andreas Liontos a simţit că vântul se schimba. Mai întâi, au fost câteva plăţi întârziate, cu explicaţii dubioase, apoi plăţile au dispărut pur şi simplu. Ineluctabil, compania lui de asigurări, creată în 1990 în Larissa, oraş agricol din centrul Greciei, în Tesalia, s-a dus la fund. Sugrumaţi de măsurile de austeritate, grecii nu mai erau interesaţi să semneze un nou contract de asigurare de viaţă sau de a proteja o maşină - pe care adeseori nu o mai aveau. Pentru Andreas, nota a fost pipărată: 5 milioane de euro.

La 45 de ani, bărbatul, ambiţios şi taciturn, nu s-a descurajat. El a realizat că viitorul său se juca acum dincolo de frontiere şi că nu se mai putea baza decât pe el însuşi. "Tot ce am făcut, am făcut întotdeauna singur, fără ajutor, fără subvenţii, fără stat", spune el cu mândrie.

La sfârşitul anului 2011, acest individ cu ten măsliniu, un pic rotunjel, a decis să creeze Olympus Olive Oil, o companie de exportare al, cum se spune, celui mai bun produs al Greciei: uleiul de măsline. "Cel mai bun din lume", asigură Andreas.

Sub contract cu un supermarket chinezesc, care trebuie să-i cumpere 1 800 de tone timp de cinci ani, acest tată de trei copii este sigur pe el. Ţara sa intră în al cincilea an de recesiune, bogăţia naţională a pierdut aproape o cincime din valoarea sa din 2008, dar el şi compania lui sunt imunizaţi. Nici măcar o ieşire a Greciei din zona euro, sau chiar din UE, nu-l mai sperie.

Newsletter în limba română

"Nu vreau să se întâmple, eu doresc ca ţara mea să rămână în Europa, dar omul de afaceri din mine ştie că ne-ar putea permite să facem profituri mari", recunoaşte el. Uleiul, recoltat în Creta şi în Peloponez, ar fi cumpărat în drahme depreciate şi vândut în valută străină, apreciată. "Trebuie ca oamenii de afaceri să acţioneze ca mine. Va fi bine pentru noi şi bine pentru ţară".

Băncile nu mai acordă credite

Insistând mai mult, descoperim totuşi că revenirea la drahmă nu ar fi o operaţiune atât de profitabilă pentru companie pe cât pretinde el. "Pe termen scurt, este profitabil, dar pe termen mai lung beneficiile vor fi compensate de creşterea costurilor", calculează Vasileios Pitsilkas, directorul lui financiar. Utilajele folosite pentru a transforma uleiul vin din Italia. În câţiva ani, vor trebui înlocuite. Electricitatea importată şi foarte taxată costă deja din ce în ce mai scump. Olympus doreşte să utilizeze panouri solare, dar este imposibil, pentru moment, de a obţine o finanţare. "În acest moment, 90% din cererile de credit sunt respinse de către bănci", se plânge directorul financiar.

O demonstraţie, încă una, că o devalorizare, chiar şi masivă, a monedei greceşti nu ar rezolva toate problemele. Şi că, de altfel, costul mâinii de lucru nu este singura problemă a economiei elene.

Oamenii de afaceri, mari şi mici antreprenori, afirmă că problema ţării este mai adâncă, şi poate chiar şi mai îngrijorătoare. "Nu mai producem nimic aici. Totul este importat", rezumă Panos Mavridis, politolog. În ciuda unei creşteri, oricât de spectaculoase ar fi fost, în 2011, exporturile greceşti nu acoperă mai mult de jumătate din valoarea importurilor.

Industria nu este singura în stare proastă, precizează Michail Vassiliadis, economist la Fundaţia pentru Cercetare Economică şi Industrială, IOBE. Maşinile-unelte vin din străinătate, inovaţia este lăsată în urmă, agricultura a fost neglijată, în parte pentru că fermierii au fost încurajaţi de politica agricolă europeană să-şi lase terenurile pârloagă. "Este simplu, până la sosirea crizei, raiul pe pământ era să lucrezi în sectorul public: loc de muncă pe viaţă, salariu confortabil şi nicio socoteală de dat la patroni", rezumă directorul financiar al Olympus Olive Oil.

Acest mit al serviciului public datează de începutul anilor 1980, atunci când socialistul Andreas Papandreou a înfiinţat un sistem clientelist, spune Pitsilkas, perpetuat de succesorii lui, atât de cei de stânga cât şi de cei de dreapta. Acţiunile lor au contribuit la căderea industriei greceşti "ca un fruct copt" în ghearele unui stat tentacular, spune NicolasVernicos, armator şi preşedinte al Camerei internaţionale de comerţ din Grecia.

Crearea de întreprinderi, un infern birocratic

Potrivit antreprenorilor, această organizaţie a dus la un infern birocratic. O creare de întreprindere necesită zeci de formulare ici şi colo, fără ca administraţiile să comunice între ele câtuşi de puţin. La fiecare etapă a procesului, totul poate fi oprit.

Pentru a ieşi din acest labirint, mulţi nu ezită să plătească şi să-şi ia un avocat bun. Christopher Kaparounakis s-a specializat în ajutorarea antreprenorilor. Dar de când cu criza, situaţia se schimbă. O nouă lege, numită "One Stop Shop", un fel de ghişeu unic, a fost înfiinţată pentru a simplifica demersurile.

Cu toate acestea, în Grecia, faptul că o lege este votată nu înseamnă că se va şi aplica, oftează avocatul. Anul acesta, aminteşte acesta, ţara rămâne încă pe locul 135 din 183 în clasamentul "Doing Business" al Băncii Mondiale. Federaţia antreprenorilor greci, echivalentul Patrorom, a identificat nu mai puţin de 250 de obstacole în calea antreprenoriatului local. Potrivit economiştilor din IOBE, dezbărarea economiei de barierele administrative ar creşte produsul intern brut (PIB), cu 17%, dintre care 10% în cinci ani.

Dar birocraţia nu explică totul. Industriaşii se plâng de asemenea de atotputernicia sindicatelor devenite de-a lungul anilor adevărate "curele de transmisie ale partidelor politice", potrivit lui Thrasy Petropoulos, redactor-şef al Athens News, săptămânalul anglofon al ţării.

Lupta lor, legitimă, de apărare a lucrătorilor a luat atâta amploare încât fiecare conflict social a dus la o nouă dispoziţie legală adăugată la dreptul muncii. "Suficient pentru a-l transforma într-un maldăr de foi al cărui texte se bat uneori cap în cap, continuă dl Petropoulos. Exasperaţi, mulţi industriaşi au fugit din ţară. Cei care nu şi-au închis fabrica au ales să se dezvolte în Bulgaria sau în altă parte".

Troika face lucrurile să avanseze

"Troika", acest trio alcătuit de creditorii Atenei - Banca Centrală Europeană, Uniunea Europeană şi Fondul Monetar Internaţional - a uşurat strânsoarea obligând guvernul grec să pună în aplicare o lege pentru a flexibiliza piaţa forţei de muncă: 136 de profesii protejate au fost, printre alte măsuri, liberalizate. Dar această politică va fi ea eficace?

Mulţi greci regretă că "troica" şi guvernul au ales "ce-i mai uşor": să reducă salariile şi să crească taxele. Desigur, poporul nu doreşte aşa ceva. Lupta împotriva evaziunii fiscale ar fi fost probabil mult mai populară - şi mai echitabilă.

Şi apoi, hârţogăraia şi incapacitatea statului nu sunt singurele motive pentru lipsa de competitivitate a industriei greceşti, subliniază economistul Michail Vassiliadis. Antreprenorii au şi ei partea lor de vină în ceea ce pare acum un mare prăpăd. "Şefii de întreprinderi, spune acesta, nu au investit în cercetare şi dezvoltare, preferând profituri rapide prin cumpărarea unor inovaţii deja puse în aplicare de către alte ţări europene".

Din lipsă de îndrăzneală? Din amor pentru bani uşori? Poate. Oricum, această atitudine a contribuit în a face din Grecia o ţară care stă în umbra altora, fără iniţiative. Pentru dl Vassiliadis, "Vedem oameni care se întorc la agricultură. Asta nu este dezvoltare. Dacă continuăm astfel, ne vom întoarce cu treizeci de ani în urmă", se alarmează acesta. O vreme în care Grecia, ţară săracă abia ieşită din dictatura coloneilor (1967-1974), visa să aparţină acestei Uniuni Europene care pare astăzi să nu o mai iubească.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect