Alegeți o limbă
“O fantomă bântuie din nou Europa - spectrul puterii germane”, scrie istoricul Brendan Simms într-un articol în revista New Statesman intitulat “Problema germană”. Publicaţia evidenţiază că, în ultimii cinci ani, a fost observată o “remarcabilă creştere” a influenţei germane, în contextul în care Berlinul a făcut faţă cu bine crizei economice şi a împiedicat Banca Centrală Europeană (BCE) să se angajeze
în achiziţionarea de bonduri ale statelor europene falimentare situate la periferie, cărora, în schimb, le-a prescris o dietă severă de 'reglementări' fiscale. […] Prin urmare, nu este deloc surprinzător că în această perioadă a fost observată o accentuare a germanofobiei pe plan politic şi la nivelul popoarelor de pe continent.
Brendan Simms apreciază că, în ultimii aproape 500 de ani, Germania a oscilat între a fi prea puternică sau prea slabă din punct de vedere diplomatic.
Acum, Germania este, în acelaşi timp, prea puternică şi prea slabă sau, cel puţin, prea neimplicată. Are o poziţie incomodă în cadrul unei Uniuni Europene care a fost concepută în principal pentru a limita puterea Germaniei, dar care a facilitat, în schimb, amplificarea puterii germane; o Uniune Europeană ale cărei deficienţe i-au lipsit în mod involuntar pe mulţi alţi europeni de suveranitate fără a le oferi ceva în schimb în noua ordine.
Problema cu care ne confruntăm acum este aceasta: cum poate fi convins un stat federal care este mai prosper şi mai sigur decât a fost vreodată să asume iniţiativa politică şi să facă sacrificiile economice necesare pentru a completa proiectul unităţii europene? Într-un fel sau altul, problema germană se menţine şi va fi mereu cu noi. Acest lucru se întâmplă pentru că, de fiecare dată când Europa şi lumea cred că au rezolvat-o, evenimentele şi germanii modifică datele problemei.
Între timp, istoricul şi editorialistul Dominic Sandbrook, scrie în Daily Mail că un număr din ce în ce mai mare de europeni cred că, “pentru a treia oară în mai puţin de 100 de ani, Germania încearcă să preia controlul asupra Europei”. Sandbrook face referire la comentariile premierului luxemburghez Jean Claude Juncker, fost preşedinte al Eurogrupului, care a făcut o comparaţie între situaţia din 2013 şi cea care exista cu un an înainte de începerea Primului Război Mondial, avertizând că riscurile unui război european încă există. Vorbind în Germania, Sandbrook continuă -
Dacă vor continua să impună măsuri economice brutale asupra popoarelor Europei, consecinţele din punctul de vedere al alienării sociale, disputelor internaţionale şi amplificării extremismului politic pot fi dramatice. Am asistat deja, la Atena, Roma şi Madrid, la proteste violente faţă de măsurile economice impuse de Germania. [...] În contextul acestei crize politice care pare fără sfârşit, Germania este percepută din ce în ce mai mult nu ca salvatorul economiei Europei, ci ca opresorul acesteia. [...] Adevărul este că încercarea de unificare a economiilor unor state atât de disparate precum Portugalia, Grecia, Franţa, Italia şi Germania nu a făcut decât să inflameze aversiuni mai vechi.
