Alegeți o limbă
Prima intrare în scenă a jurnalistului de provincie, grăsuţ şi în mod foarte evident alcoolic, datează de acum patru ani. Celebritatea, redactorul şef adjunct al cotidianului Grevenbroicher Tagblatts, nu şi-a obţinut-o decât o dată implicat în campania electorală germană. În timp ce cea mai mare parte a germanilor se întrebau pe unde se situează exact oraşul Grevenbroich, Horst Schlammer şi-a fondat propriul partid şi a lansat o campanie electorală mediatică. Acesta poate fi de acum înainte admirat pe micul ecran : filmul său Isch Kandidiere ("Io şunt candidat"), care povesteşte ascensiunea micului provincial la scaunul de cancelar federal al Germaniei, a ieşit în cinematografe pe 20 august în Germania.
În spatele falsului politician care îşi bucură partizanii graţie unor slogane cum ar fi "Sonnenbank fur alle" ("Bronzare solară pentru toţi") sau "Yes Weekend" se ascunde comicul cel mai popular din toată Germania : Hape Kerkeling. In ultimii ani, acesta s-a făcut remarcat puţin câte puţin, încarnând tot felul de personaje fictive. Dar nici unul din personajele precedente nu l-a dus atât de departe ca Schlammer, care, într-o zi nu s-a mai mulţumit cu mizerabila sa existenţă de jurnalist local. Astfel că şi-a făcut intrarea în adevărata viaţă politică : "Numele meu este Horst Schlammer. Iar eu voi fi viitorul vostru cancelar federal", a spus el naţiunii. Spectatorii sunt cuprinşi de fiori iar Kerkeling, el, îşi râde în barbă.
(Bande-annonce de la campagne de Horst Schlämmer )
Ędward Ącki, omologul polonez al lui Schlammer
Newsletter în limba română
Dar cine este în realitate Horst Schlammer? Un adevărat jurnalist westfalian? Un personaj de Hape Kerkeling? Sau probabil că amândoi? Creatorul însuşi invocă conceptul de hyperrealitate. Această noţiune desemnează, sub forma sa cea mai simplă, o stare în care conştinţa umană îşi pierde capacitatea de a diferenţia realitatea de o iluzie perfectă. Hape Kerkeling nu este primul comic care a făcut senzaţie în "Politarena". Actorul francez Christophe Salengro incarnează din 1984 personajul preşedintelui Grolandiei într-o emisiune televizată difuzată de postul de televiziune francez Canal +. Ca în toate statele care există cu adevărat, Grolandia dispune de imn şi de drapel naţional; paşapoarte grolandeze se eliberează la cerere. Fiecare cetăţean poate de altfel să îşi depună candidatura pentru postul de preşedinte al Grolandiei. O mică şmecherie : doar preşedintele în funcţiune are dreptul la vot.
Polonezul Edward Acki, un nume greu de pronunţat, la fel ca şi Schlammer, s-a reconvertit şi a debutat în viaţa politică. Personaj politic fictiv, creat de către jurnalistul şi animatorul de radio Szymon Majewski, acesta doreşte mai mult decât orice să "deprăfuiască" politica poloneză. Numele partidului său, EA - Szczerzy DO bolu ("să continui să mergi tot înainte până ţi se face rău") demonstrează că Acki nu este încă în suferinţă. La ultima sa apariţie publică, în care acesta a pledat pentru anticorupţie, lenjeria murdară a statului a fost spălată în mod simbolic în faţa Palatului Polonez al Culturii, iar un mare număr de fani a venit să îl asculte. De acum nu mai are decât un mic pas de trecut pentru a fi selecţionat pentru viitoarele alegeri peşedenţiale în Polonia, iată de ce Lech Kaczynsky va trebui sa fie bine înarmat în 2010 pentru a putea face faţă acestei marionete şi roşiei sale băşti-pălării.
Politic fiction?
Trebuie să ne temem de o invazie de personaje fictive printre parlamentarii naţionali? Personajul cu privire lipicioasă şi dezgustătoare a lui Kerkeling, Horst, reprezintă cu siguranţă o oglindă a societăţii noastre care se interesează întotdeauna mai mult de personajele publice şi mai puţin de politicienii săi dar asta nu înseamnă totuşi că politica serioasă a dispărut. Schlammer a anunţat în media candidatura sa, dar formalităţile care sunt necesare pentru a fonda un partid şi pentru a se înscrie la alegeri sunt importante. Iar preşedintele Republicii Grolandia are şi el deconturile sale : cel care vroia să se prezinte la alegerile preşedenţiale din 2007 (împotriva lui Sarkozy) a abandonat în cele din urmă, din lipsa unui număr suficient de adeziuni. Iar Schlammer, dacă ar fi avut curajul de a intra în angrenajul formalităţilor administrative, ar fi avut probabil el însuşi aceleaşi probleme... Totuşi, cu sloganul "Liberal, conservator şi de stânga - este loc pentru toată lumea" ar putea spera la o adeziune masivă.
Lilian Maria Pithan
