Alegeți o limbă
A vorbi despre umorul german, misiune imposibilă? Clişeul teutonului fără simţ al umorului este persistent. Şi-a primit chiar şi scrisorile de nobleţe literare: celebrul jurnalist şi scriitor german Kurt Tucholsky scria în 1919: "Atunci când un neamţ face o glumă politică bună, jumătate din ţară este ofensată". Nu vă faceţi griji, există cu adevărat un umor german. Doar că pare uneori mai puţin accesibil unui străin, fiindcă este... bine organizat.
Umorul german îşi are templul său: Kabarettul. Această tradiţie, care datează de la începutul secolului al XX-lea, nu are decât o relaţie îndepărtată de rudenie cu cabaretul francez care i-a dat numele. La Kabarett, nici vorbă de fete dezgolite sau de dans, ci este o scenă de teatru cu decor minimalist, dedicat satirei politice.
În timpul spectacolului, unul sau mai mulţi actori interpretează sketch-uri, adeseori însoţite de cântece. Diferenţa faţă de spectacolele pur umoristice este că se vorbeşte aproape întotdeauna despre probleme politice sau de societate. Fiecare oraş mare are unul sau mai multe teatre dedicate Kabarettului, de asemenea foarte prezent la televizor.
"Râdem împreună"
Tradiţia este atât de puternică încât a supravieţuit celor două dictaturi germane ale secolului XX. Foarte popular în anii 1920, interzis în timpul regimului nazist, Kabarettul a reapărut puternic după război şi a reuşit să dăinuie sub regimul est-german. "Nu există niciun alt exemplu de dictatură care să fi plătit actori pentru a batjocori regimul", explică Dirk Neldner, directorul al Distel ("Ciulin"), cel mai celebru Kabarett din Berlinul de Est. Primul său spectacol, în 1953, era intitulat:"Ura! În sfârşit, umorul este programat!"
Şi deşi majoritatea autorilor persifla puternic regimul comunist, ei continuau să primească subvenţii de la stat. De ce? Datorită înrădăcinării foarte adânci a satirei în cultura germană, o formă foarte veche de "igienă politică". Precum carnavalul din Köln, unde de două sute de ani încoace căruţe decorate iau în zeflemea, timp de o zi, clerul sau politicienii, Kabarettul este un loc unde se poate exprima şi împărtăşi critica faţă de puternici.
Clişee actualizate
Dirk Neldner trage din această tradiţie o caracteristică a umorului german. "Nemţii au nevoie să se ducă undeva să râdă împreună", consideră acesta. O teorie care nu este împărtăşită de Werner Doyé, care regizează "Toll!" ("Super!"), o secvenţă de satiră politică săptămânală, difuzată pe canalul de televiziune ZDF: "Cât eram în dictatură, râsul în Kabarett avea ceva securizant, ceea ce nu înseamnă că oamenii nu făceau glume şi la ei acasă".
"Clişeul neamţului serios provine din faptul că scena umoristică s-a ciocnit mult timp cap în cap cu respectul faţă de autoritate; în Germania, multe subiecte erau interzise, spre deosebire de exemplu de Marea Britanie. Nu mai este cazul astăzi". Dovada? Ce face Angela Merkel cu hainele ei vechi? Le poartă.
