Expulzaţi în faţa unei clădiri părăsite, ocupate de membrii mişcării Corralia Utopia, care şi-au găsit refugiu aici. Sevilia, 30 mai 2013.

Sunt persoana evacuată care povesteşte (2/3)

Până în anul 2008, Cristina Fallaras avea o viaţă stabilă de scriitoare şi era redactor-şef adjunct al unei publicaţii. Dar a fost concediată şi a alunecat spre statutul de mamă şomeră fără domiciliu stabil. Un parcurs tragic, banal, într-o Spanie aflată în criză. Iată mărturia ei.

Publicat pe 30 iulie 2013 la 10:20
Expulzaţi în faţa unei clădiri părăsite, ocupate de membrii mişcării Corralia Utopia, care şi-au găsit refugiu aici. Sevilia, 30 mai 2013.

Am scris: “Acest lucru i se poate întâmpla oricui”. Am scris: “Copiii mei trăiesc sub pragul sărăciei”. Iar pe 25 ianuarie 2012, în ziarul El Mundo, [scrisesem “Sunt de închiriat”.
"Femeie caucaziană în vârstă de 43 de ani, jurnalistă, scriitoare şi editor. Caracteristici: 1,69 m, 60 de kilograme, păr roşcat decolorat, ochi albaştri. Studii universitare, 25 de ani de carieră jurnalistică şi experienţă profesională la patru publicaţii spaniole, la patru posturi de radio şi trei posturi de televiziune. Şase cărţi publicate, inclusiv patru romane. Trei au fost premiate. Experienţă în organizarea redacţiilor, în echipe de lucru, în campanii de comunicare, în crearea de pagini web, în pregătirea de supe madrilene şi în lecturi de Gil de Biedma. Capacitate de a scrie recenzii literare, analize pe teme politice, economice, culinare, sex, violenţă, editare, probleme familiale, şomaj, criminalitate, sindicate şi sancţiuni penale.Sunt de închiriat pentru: a gândi, a mă ocupa de o casă, chiar şi dacă această misiune ar include o recoltă de varză. Pot scrie o paletă largă de texte, de ficţiune sau nu, inclusiv corespondenţă. O misiune care implică şi renunţarea la semnătură dacă este nevoie […]. Pot plimba animale sau pot însoţi persoane, aş prefera persoane. Acest serviciu include conversaţii. Pot pregăti acţiuni de supunere sau nesupunere civică, în public sau în privat. Orice serviciu care vă interesează şi care nu figurează pe această listă va fi studiat cu bunăvoinţă.Tarifele sunt negociabile. Persoanele interesate pot trimite un email la adresa cristinasealquila@gmail.com. Sunt rugaţi să se abţină cei care vor relaţii sexuale, strip-tease sau servicii similare".

În pofida recomandărilor, majoritatea solicitărilor erau pentru servicii sexuale, uneori foarte pline de imaginaţie. Aproape nimeni nu a luat în serios propunerea mea. Şi totuşi era reală, aşa cum sunt toate ideile pe care le scriu şi le public în acest ziar. Era la fel de reală ca deconectarea de la electricitate peste o lună, la fel de reală ca monedele adunate pentru a cumpăra lapte la micul dejun. Dar trebuie să trăieşti aceste lucruri pentru a le înţelege, pentru a îţi da seama de ele. Eu cred că le înţeleg pe deplin, iar avizul de evacuare din locuinţă pe care mi l-a înmânat acel tip a avut efectul unui bloc de gheaţă care a activat un arc în mine pentru a mă mobiliza. [[Dezbrăcată şi înspăimântată, dar trebuie să mă exprim. Să exprim teama, anxietatea, să redau culpabilitatea]].

Negarea

Mă numesc Cristina Fallarás, persoana evacuată din locuinţă care îşi prezintă situaţia; exact în urmă cu patru ani, înaintea deciziei mele de a vorbi despre situaţia mea, într-o dimineaţă plăcută de noiembrie, la ora 10 dimineaţa, mai precis luni, 17 noiembrie 2008, directorul publicaţiei [AND, un cotidian gratuit spaniol care a încetat să mai apară în decembrie 2011] şi unde eram redactor-şef adjunct, m-a concediat. Însărcinată în luna a opta. În acel moment, Spania avea 2,5 milioane de şomeri – ne gândeam atunci că era groaznic, ce glumă –, iar analiştii cei mai competenţi anticipau că actuala criză va dura până în 2010, poate până la începutul anului 2011. Atunci, să răspundem în cor: o criză nu poate dura atât de mult! Guvernul fostului premier José Luis Rodríguez Zapatero vorbea de “primii muguri” căzuţi şi că totul va înflori din nou. La puţin timp după aceea, politicianul socialist injecta miliarde de euro în băncile spaniole. Fonduri publice.
În acest context a început evacuarea mea din locuinţă. În primul rând, prin decizia de disponibilizare. În cursul lunii noiembrie 2012, El País a concediat 129 de jurnalişti. [[Îmi amintesc ce am gândit: oameni pentru evacuare din locuinţe, să mergem, să ieşim, există loc]]. În calitatea de veteran, ştiu care sunt etapele ce vor urma. De ştiut: prima etapă. Am valoare, sunt o mare profesionistă. Am salariile compensatorii, o sumă frumoasă, şi alocaţia de şomaj. Cel puţin un an şi jumătate. Îmi acord două luni pentru a-mi trage răsuflarea şi a înghiţi veninul. Prima etapă durează cel puţin un an.
A doua etapă. Ajung la diminuarea drepturilor: renunţăm la călătorii; vom diminua volumul alimentelor, vom reduce hainele. Prioritatea o reprezintă copiii: nu trebuie să îşi dea seama de nimic. Trebuie să încropesc ceva, un cabinet de consultanţă, o mică întreprindere, o agenţie de comunicare. Voi investi banii care au mai rămas din salariile compensatorii pentru a asigura viitorul familiei. Politicieni nenorociţi. A doua etapă acoperă al doilea an.

Coborârea

A treia etapă. Copii, nu veţi merge în vacanţă anul acesta. Maşina ne-a fost radiată. Ah, banii din şomaj nu au durat prea mult. De acum înainte, doar produse fabricate de mărci mai puţin scumpe, orez pentru adulţi, dar fără haine. Mica afacere nu a adus niciun profit, cum ar putea deveni rentabilă în câteva luni? Dacă nu mai sunt o atât de bună profesionistă? De ce nu îşi găseşte de lucru prietenul meu? Poate va deveni neglijent. [[Am nevoie de bani. Dacă văd vreun politician pe stradă, îl pocnesc]]. Sau poate mă va salva banca. Dacă mă mai sună o singură dată pentru că am întârziat cu plata chiriei, explodez. Îmi trebuie bani. A treia etapă acoperă primele două-treimi din al treilea an.
A patra etapă. Am nevoie de mai mulţi bani. Sunt câteva luni de întârzieri la plata chiriei, apei şi gazelor. Banca nu îmi mai răspunde. Dragul meu, carnea este doar pentru copii. Mi se spunea că îmbătrânesc mai rapid decât fulgerul! Nu mă mai sună nimeni. Intru în supermarket, tu ţine-o ocupată pe casieră cât timp ascund sub pulover pasta de dinţi şi lamele de ras. A patra etapă s-a încheiat prin evacuarea din locuinţă. Ce va rămâne din dumneavoastră de acum înainte ţine de statistică.
Acest articol a fost publicat iniţial în limba spaniolă, pe 12 decembrie 2012, în revista online argentiniană Anfibia.
Va urma.
Citiţi prima parte.

Newsletter în limba română
Categorii
Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect