UE vs. Facebook – bătălia pentru o viață privată

Planul UE de a aproba o lege a confidenţialităţii pe Internet care va reglementa "dreptul de a dispărea” online, va afecta dramatic conduita în afaceri a unor firme precum Facebook și stârneşte întrebări referitoare la libertatea de expresie pe web.

Publicat pe 13 aprilie 2011 la 13:54

"Să părăsesc Facebook? A fost un coşmar Kafka-schian!” spune Sean McTiernan, un tânăr de 20 şi ceva de ani, jurnalist pe profil de artă din Dublin, care a încercat să renunţe la reţeaua socială, dar s-a lovit de refuzul Facebook de a-l lăsa să plece.

Este ceva destul de rar ca o persoană tânără să ignore forţa magnetică a Facebook, cu atât mai mult pentru cineva care lucrează într-un domeniu în care apartenenţa la media socială este de interes major. Dl McTiernan spune însă că a fost pur și simplu extenuat de supra-informarea și împărţirea excesivă a informaţiilor între prietenii săi online. El a ştiut că ruptura nu va fi uşoară (și oare ce ar deveni viața lui socială fără Facebook?), dar a insistat în a se retrage din comunitatea sa virtuală. "Până la urmă,” spune el, "am găsit un program care a şters, unul câte unul, fiecare comentariu pe care l-am făcut, fiecare fotografie sau informaţie afişată pe zidul meu.”

Dar toate acestea acţiuni nu au fost suficiente pentru a-l convinge pe deplin că va dispărea complet de pe Internet. "Am redeschis contul meu și l-am lăsat gol: fără fotografii, fără mesaje, fără prieteni. Am simţit că e mai sigur așa,” spune el. Astfel, bazat pe motivaţia sa, el poate fi sigur că nu este prezent pe Facebook doar existând pe net din umbra.

“Cu cincisprezece ani în urmă, nu exista ceva gen media socială”

Dacă UE continuă pe această cale, oameni ca McTiernan pot avea un drum mai uşor auto-ștergându-și informaţiile personale expuse online. UE vrea să dea utilizatorilor de Internet dreptul a ceea ce francezii numesc le droit à l’oubli – adică dreptul de a fi dat uitării. Viviane Reding, comisarul UE pentru justiţie, insistă pentru reguli și mai stricte de confidenţialitate, într-un efort de a da utilizatorilor de Internet mai mult control asupra datelor lor personale, care sunt colectate, stocate, extrase și care ulterior pot fi vândute de către companii ca Facebook, Google sau oricare alt web-site dintre numeroasele existente, unde utilizatorii descarcă fotografii, furnizează detalii personale și, din când în când, afişează ceva stânjenitor sau dăunător reputaţiei.

Newsletter în limba română

Noile reguli, ce sunt pregătite pentru a fi puse în practică la sfârşitul acestui an, pun UE în avangarda celor care iniţializează legi ale confidenţialităţii pe Internet și poate influenţa și alte țări, deoarece legea navigării pe Internet devine un loc din ce în ce mai presant și controversat. Mai mult, atitudinea puternică a UE în privinţa confidenţialităţii poate avea un efect profund asupra firmelor precum Facebook, care are milioane de utilizatori în Europa, și care a refuzat să fie intervievat pentru acest articol.

"În timp ce web-site-urile de legături sociale și serviciile pentru schimb de fotografii au adus modificări drastice asupra modului în care noi toţi trăim, noile tehnologii au stimulat și noi provocări” spune d-na Reding într-un discurs ţinut în februarie. Aceasta a menţionat că "acum este mult mai dificil să descoperim când datele noastre sunt colectate”. D-na Reding spune că "oamenii ar trebui să aibă dreptul – și nu doar posibilitatea – de a a-şi retrage acceptul la procesarea de către terţi a datelor persoanele. Răspunderea acestui lucru ar trebui să o aibă controlorii de date, cei care vehiculează datele noastre personale”.

Purtătorul de cuvânt al d-nei Reding, Matthew Newman, spune că dreptul de a fi uitat nu este altceva decât simpla modernizare a legilor deja existente. "Acest drept există deja, în sensul că dacă cineva locuieşte în UE, are control asupra datelor personale. Dar ceea ce lipseşte este că nu s-a luat în considerare modul în care este folosit Internetul în societatea actuală. Cu 15 ani în urmă, nu exista media socială.

Reprofilarea legislaţiei va obliga firmele să dovedească necesitatea de a colecta informaţiile pe care le solicită abonaţilor și în acelaşi timp să permită utilizatorilor să înlăture toate informaţiile proprii de pe site-urile pe care s-au înregistrat. "În momentul când te înscrii pe Twitter, Facebook sau pe orice web-site de schimb de fotografii,” spune el, "automat accepţi să împarţi datele tale, deși, probabil, nu ai citit condiţiile. Ar trebui să fie foarte uşor pentru oricine să șteargă ulterior toate informaţiile și acestea chiar ar trebui să dispară complet”.

“Intimitatea mea este în conflict cu dreptul tău la libertatea de exprimare”

Cu 643 de milioane de utilizatori în întreaga lume, Facebook a fost în mod constant criticat de avocaţii intimităţii online cu plângeri privind faptul că doar dezactivează în loc să şteargă complet conturile.

În timp ce mişcarea din Europa ar putea fi întâmpinată pozitiv în unele cercuri, critica vine din partea firmelor tehnologice de pe continentul american și alți câțiva susţinători, care insistă asupra libertăţii de exprimare online mai mult decât pe dreptul confidenţialităţii informaţiei. Scriind pe propriul blog, consultantul de confidenţialitate al Facebook a denumit mişcarea europeană ca o gândire înceţoşată și a susţinut despre confidenţialitate că este "noul om negru în moda cenzurii”.

"Marea îngrijorare este în legătură cu tinerii care au tendinţa să posteze fotografii stânjenitoare care se vor întoarce ca un bumerang împotriva lor peste câţiva ani,” spune Gavin Phillipson, profesor de drept la Universitatea Durham din Anglia. Cu toate că problema este comună întregului glob, răspunsul tipic al SUA este să încurajeze creşterea responsabilităţii și educarea utilizatorilor de Internet. În Europa, propunerile de a tăia aripile firmelor care se ocupa de colectarea și procesarea datelor personale sunt un răspuns mult mai des întâlnit.

Lilian Edwards, profesor de drept la Universitatea din Strathclyde din Glasgow, Scoția, este un notoriu avocat al libertăţii civile în privinţa activităţii online, dar nu este foarte critic referitor la mişcarea UE. "Inițial am considerat că este o idee foarte atractivă, dar ulterior am găsit câteva probleme”, spune el. "Una dintre ele este de natură tehnică: pe Internet există tendinţa ca informaţiile să fie împărtăşite tuturor. Dar, din punct de vedere legal și etic, problema este că confidenţialitatea informaţiei este în conflict cu dreptul la libera exprimare. Dacă aș scrie pe blogul meu ‘Ion s-a îmbătat noaptea trecută’, este o informaţie personala despre Ion, dar este în acelaşi timp dreptul meu de a mă exprima.”

Opinii

Intimitate, da, dar nu uitare

Activista pentru drepturile omului Tessa Mayes notează în the Guardian că în epoca internetului cresc tensiunile între dreptul la intimitate și libertatea expresiei. “Ordinele de a-i păstra pe reclamanți anonimi în tribunal și de a menține detaliile cazului private, cresc în popularitate”, scrie ea. “Anul trecut o vedetă TV a câștigat ‘un ordin de restricție’ pentru a o opri pe fosta soție să vorbească despre relația lor după ce s-a recăsătorit”. De asemenea, apariția serviciilor oferite de “managerii reputației online” care șterg informația personală nedorită de pe internet arată că “oamenii vor genul de protecție de care se bucură guvernele, vedetele și oamenii de afaceri”. Totuși -

Să fii uitat poate să sune atrăgător pentru unii, dar să faci un drept din asta degradează conceptul drepturilor. În loc să fie ceva care să îmbunătățească relația dintre individ și societate, pretinde că relația nu există.

Dreptul la intimitate înseamnă ceva pentru că trăim în societate. Este o necesitate să ai intimitate față de societate dar să fii totuși implicat în ea. Pentru a funcționa în totalitate în viața publică avem nevoie câteodată și să ne depărta de ea.

În contrast, dreptul de a fi uitat se referă la retragerea extremă, și înfățișarea sa cea mai rea poate fi un act antisocial, nihilist. Dacă este adoptat, dreptul de a fi uitat ar însemna lipsirea noastră de orice forță pentru a acționa în lume.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect