Alegeți o limbă
Cu ceva timp în urmă, Alar Sikk, alpinistul estonian cunoscut pentru a fi cucerit Everestul, discuta cu prietenul său, Vahur Kersna, om de televiziune estonian, despre expediţia lui pe Muntele Kazbek [în Georgia]. Sikk a dezvăluit că mulţi dintre membrii expediţiei au abandonat proiectul când au aflat că excursia urma să dureze nouă zile. Ideea de a petrece atâta timp fără Facebook le părea insuportabilă.
Fanii reţelei sociale ar fi cu siguranţă extrem de fericiţi să citească aceste rânduri! Ar însemna că lumea este a lor, că vâlva făcută de recenta intrare a companiei în Bursă este justificată şi că nu există viaţă fără Facebook.
Vâlvă mediatică
Scriitorul estonian, Andrus Kivirähk, nu a simţit până în prezent nicio nevoie de a deschide un cont pe Facebook, şi nu-i pasă că majoritatea prietenilor săi, ca să nu vorbim de copiii lui, au făcut pasul. "Eu nu aş avea curajul să comunic atâta pe Internet", recunoaşte Kivirähk. "Sunt deja accesibil, fiindcă toată lumea îmi cunoaşte numărul de telefon mobil, şi am mai multe adrese de mesagerie". În plus, spune Kivirähk, nu mă interesează să ştiu ce şi când mănâncă cutare sau cutare.
El nu vrea nici ca Facebook să amintească prietenilor data lui de naştere: "Îmi place când un prieten mă sună direct sau îmi trimite un mesaj cu această ocazie, este mult mai intim şi mai călduros", adaugă Kivirähk.
În ciuda vâlvei mediatice în jurul Facebook-ului, oamenii care nu au cont pe reţea nu au niciun motiv să se simtă excluşi sau minoritari. Dimpotrivă: ei sunt majoritatea. Pagina de statistici Facebook arată că Estonia are 460 000 [din 1.3 milioane de locuitori] de utilizatori, ceea ce reprezintă doar o treime dintre locuitori. Nu este exclus chiar şi ca această cifră să fie exagerată, fiindcă unele persoane au mai multe conturi.
Conservatorism încăpăţânat
Prezentatorul TV, Vahur Kersna, niciodată nu s-a gândit niciodată încă să-şi mute chipul şi numele pe Facebook. "Eu nu vreau să fiu accesibil oricând", spune acesta. "Cu cei cu care vreau să comunic, o fac prin telefon sau fizic". Şi recunoaşte că există în acest refuz o parte de conservatorism încăpăţânat.
Într-adevăr, Kersna, cincizeci de ani, nu ar fi considerat ca fiind un utilizator activ. Peste două treimi din cei care au un cont pe Facebook în Estonia au sub 34 de ani. Kivirähk recunoaşte chiar că "copiii mei găsesc că este ciudat să întâlnească acolo adulţi. Iar cei pe care îi întâlnesc li se par ciudaţi". "Sunt întotdeauna uimită de cât de mult timp le ia oamenilor această reţea", spune Reet Hääl, directoare generală a Uniunii Asociaţiilor de proprietari estonieni.
"Şi mă întreb de ce doresc să împărtăşească viaţa lor cu toată lumea". Hääl nu vrea să se ştie totul despre ea şi nu vede interesul de a participa la discuţii asupra unor subiecte care cel mai adeseori nu merită să fie discutate. Ea nu are nevoie de "like"-urile unei mii de prieteni: "Eu nu sunt o bancnotă de o sută de dolari care place la toată lumea!"
Îngrădit şi nesigur
Potrivit statisticilor Facebook, în ultimele trei luni, creşterea reţelei în Estonia s-a estompat. Mai sunt de asemenea cei care şi-au închis conturile. Toomas Pindis, un înalt funcţionar al serviciilor de poliţie şi de grăniceri, a părăsit Facebook, fiindcă acest spaţiu devenea pentru el prea îngrădit şi nesigur.
Toate invitaţiile, anunţurile publicitare, obligaţia de a se conecta la fiecare oră, viruşii, spam-urile, toate acestea au dus la decizia de a opri totul! "Nu am timp să scriu şi de altfel nu am dreptul să o fac de la locul de muncă. Treaba mea cere corectitudine, deci este mai bine să stau departe de Facebook", adaugă el.
Deşi Estonia se prezintă ca fiind un "e-guvern", mulţi miniştri, precum primul dintre ei, Andrus Ansip, sau ministrul Finanţelor, Jürgen Ligi, sau ministrul Apărării, Urmas Reinsalu, nu au cont pe Facebook.
Ideea de a crea o pagină pentru primul ministru a fost deja discutată, dar, potrivit consilierului în comunicaţie al guvernului, acesta consideră că are suficiente alte mijloace de comunicare cu cetăţenii săi.
