Un continent cu adevărat vechi

Confruntată cu criza datoriei publice şi având o atitudine ezitantă în Libia şi Afganistan, Europa nu doar că îşi diminuează influenţa, dar devine o problemă pentru Statele Unite. Acesta este verdictul editorialiştilor de la The New York Times.

Publicat pe 29 iunie 2011 la 12:02

Există serioase semne de întrebare în legătură cu supravieţuirea monedei unice europene, cu libera circulaţie între statele membre UE şi cu securitatea colectivă transatlantică. Liderii europeni sunt în etapa de negare sau sunt paralizaţi.

Cum ar putea un lider european să accepte existenţa unor riscuri asupra acestor piloni ai continentului? Problema este că nu există lideri europeni, doar un cancelar al Germaniei, un preşedinte al Franţei, un premier al Italiei şi alţii care pledează pentru o viziune europeană, dar nu privesc niciodată mai departe de propriile interese politice locale.

Europa ca întreg poate susţine o soluţie

Riscul destrămării Europei reprezintă o problemă pentru Statele Unite. O prăbuşire a monedei euro riscă să tragă după ea economia globală, iar o destrămare a Alianţei Nord-Atlantice ar însemna ca Statele Unite să suporte un efort de securitate şi mai mare. La peste un an de la izbucnirea crizei datoriei publice, principalii lideri europeni încă nu sunt capabili să ia măsurile dure de care este nevoie.

O soluţie constructivă ar fi restructurarea datoriilor excesive, recapitalizarea băncilor afectate şi relaxarea măsurilor de austeritate pentru a le permite statelor care au datorii – Grecia, Irlanda şi Portugalia se confruntă cu cele mai mari riscuri – să reia creşterea economică pentru a ieşi din insolvenţă. Nicio ţară nu poate susţine de una singură o astfel de soluţie, dar Europa ca întreg o poate susţine.

Newsletter în limba română

Într-un gest de recunoaştere a realităţii, preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, a anunţat că băncile franceze sunt pregătite să extindă în mod "voluntar" termenele de plată pentru o parte a datoriei Greciei. Acest lucru ar fi util, dar doar dacă toate statele europene vor urma exemplul Franţei – băncile germane încă nu au subscris iniţiativei –, permiţând astfel relaxarea presiunilor asupra Atenei într-o perioadă de austeritate.

Pentru a prezenta această situaţie alegătorilor europeni, politicienii ar trebui să spună adevărul. Varianta alternativă ar fi destrămarea zonei euro, cu efecte negative asupra comerţului pe continentul european.

Un spirit de conducere la nivel european

Deschiderea frontierelor statelor membre ale Uniunii Europene în ultimele două decenii a fost benefică din punct de vedere economic. Dar aproape toate statele s-au confruntat cu ascensiunea alarmantă a partidelor care au politici anti-imigraţie. Criza economică şi venirea a zeci de mii de refugiaţi tunisieni şi libieni au ridicat xenofobia la cote noi.

Franţa, Italia şi Danemarca doresc ieşirea selectivă din clasicul spaţiu Schengen, care permite libera circulaţie între ţări. Şi problema refugiaţilor este prea mare pentru a fi gestionată de un singur stat, necesitând, de asemenea, un real spirit de conducere la nivel european. Reacţia iniţială a Europei la brutalităţile comise de regimul lui Muammar Gaddafi în Libia a fost promiţătoare.

Franţa a insistat pentru o acţiune internaţională, iar aliaţii din cadrul NATO au fost de acord să-şi asume comandamentul operaţional după o primă rundă de raiduri aeriene americane. Dar consecinţele anilor de investiţii insuficiente în domeniul militar în cele mai multe state europene au devenit imediat evidente, acestea adresându-se Statelor Unite pentru a solicita armament şi susţinere logistică primară.

O viziune proprie mai extinsă

Sistemul apărării colective presupunea ca Statele Unite să vină în ajutorul Europei într-un conflict cu o superputere precum fosta Uniune Sovietică. Dar incapacitatea comandamentului european al NATO de a contracara o provocare minoră precum Libia ar trebui să stârnească temeri în fiecare Minister al Apărării din Europa.

Americanii s-au săturat de războaie, iar politicienii nu se mai tem de slăbirea capacităţilor NATO, aşa cum a demonstrat-o campania din Libia. Nu ştim cât vor mai tolera alegătorii americani o Alianţă în care Statele Unite suportă 75% din cheltuielile militare şi un procent mai mare al operaţiunilor.

Liderii europeni trebuie să găsească rapid o viziune proprie mai extinsă, pentru că, în caz contrar, europenii şi aliaţii lor americani ar putea plăti un preţ uriaş.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect