În Novi List, editorialistul Neven Santic se bucură de un “Da” istoric pronunţat de concetăţenii săi pentru aderare, şi aceasta “în ciuda eforturilor adversarilor integrării europene şi a coşmarului din mintea multor votanţi”. Pentru Santic,
Croaţia va deveni al douăzeci şi optulea membru al Uniunii Europene. Visul democratic al poporului optimist la sfârşitul anilor 1980 şi de la începutul anilor 1990 încoace s-a transformat în timpul următoarelor două decenii în îndoieli în faţa unei realităţi oricum mai puţin idilică, din cauza problemelor întâlnite de Croaţia şi UE, a cărei funcţionare este departe de a fi perfectă. De ieri, acest vis a devenit realitatea cu care va trebui să trăim. Cu siguranţă, trebuie să fim realişti. După referendum, şi mai ales după 1 iulie 2013 [când aderarea va fi efectivă], Croaţia nu va fi o ţară a abundanţei. UE nu este un remediu pentru toate durerile noastre. Este departe de a fi o personificare a Binelui, o comunitate idilică a statelor şi a naţiunilor. Ea are propriile probleme de rezolvat dar şi metodele sale deseori penibile şi dureroase. Croaţia trebuie să-şi găsească adevăratul loc într-o astfel de “comunitate a intereselor”. Conflictele nu vor lipsi. Ele vor oferi fără îndoială un teren propice euroscepticelor. Dar pentru moment, nu există îndoială: aderarea Croaţiei la UE este un mare pas pentru ea. Ea nu pierde nimic, şi mai ales nu-şi pierde suveranitatea. Nu poate decât să obţină profit.
Senol Selimovic, editorialist al cotidianului din Split, Sloboda Dalmacija, se referă la rândul său la “recordul istoric al abţinerii la referendumul pentru aderarea la UE” , bătut de croaţi pe 22 ianuarie:
participarea, de 43,6% este cea mai slabă înregistrată vreodată pentru acest gen de consultare la scară europeană. Este chiar inferioară procentajului maghiarilor (45,62%) care au participat la referendumul din 2003 asupra viitorului european al ţării lor. Dacă guvernul croat nu ar fi schimbat între timp legea constituţională asupra referendumului, acesta ar fi eşuat, din lipsă de participare. Dar, elita politica croată a evitat această capcană la timp şi astăzi poate toasta în cinstea rezultatului lungilor eforturi pentru a-i convinge pe cetăţeni în privinţa viitorului ţării. Totuşi, slaba participare lasă un gust amar. Ea arată că argumentele conducătorilor politici în favoarea UE nu au fost convingătoare, şi că nu au reuşit să-i incite pe cetăţeni să ia parte la un vot de o asemenea importanţă istorică. Puterea croată a trădat chiar o parte din opinia pro-europeană şi democratică, care denunţase faptul că organizaţiile şi grupurile care se opuneau aderării UE nu beneficiaseră de tratament egal din punct de vedere financiar şi mediatic cu scopul de a-şi expune argumentele. În locul unei campanii de informare, am avut astfel o campanie de propagandă; în locul unui referendum istoric după modelul celui din 1991 (asupra independenţei), la care a particiat 83,5% din populaţie, referendumul din 22 ianuarie va intra în analele istoriei europene prin nivelul absenteismului.
Augustin Palokaj, de la cotidianul Jutarnji List, se concentrează la rândul său asupra unui “uf” de uşurare scos de Bruxelles după “da-ul” croat:
Votând pentru da, cetăţenii croaţi au arătat că aderarea nu era doar proiectul elitelor politice, ci un obiectiv care are şi susţinerea lor. Totuşi, slaba participare la un vot popular de o asemenea importanţă nu a trecut neobservată. Într-adevăr, numărul participanţilor, ca şi numărul celor care au votat “Da” trimit un mesaj clar: cetăţenii croaţi vor să facă parte din UE, dar nu aşteaptă mare lucru de la ea. UE nu este o instituţie ideală; putem reproşa o grămadă de lucruri funcţionării sale, dar, de bine de rău, este mai bine să fim membri ai acestei Uniuni, în sânul căreia trebuie să ne batem pentru interesele sale. Pe scurt, croaţii nu îşi fac iluzii în privinţa UE; nu este loc pentru euforie şi este un lucru bun. […] Dacă ţinem cont de situaţia dificilă în care se găseşte în prezent UE, “Da-ul” croat este de asemenea o mare consolare pentru UE, deoarece un nu ar fi însemnat un eşec răsunător pentru ea.