Este o dramă naţională. Unul dintre acele momente în care certurile comunitare se opresc net pentru a face loc unei dureri comune. Afacerea Dutroux, moartea regelui Baudoin, uciderea lui Joe Van Holsbeeck, catastrofele de la Liège sau Ghislenghien ...: tot atâtea evenimente grave care au fost surse ale unor rare comuniuni colective.
Tragedia de la Hal, luni, a adunat din nou clasa politică în jurul unui omagiu comun. Lumea politică a măsurat în ansamblu importanţa evenimentului. Primul ministru Yves Leterme şi-a întrerupt în circumstanţe danteşti vizita oficială din Balcani. Regele Albert II şi-a scurtat vacanţele la carnavalul din sudul Franţei. Guvernul federal a mobilizat trei miniştri. Iar comunicatele de condoleanţe emanând din partea partidelor politice se multiplică. Dar unanimitatea nu este în mod necesar perfectă.


Responsabilii politici francofoni nu cad într-o polemică prea puţin semnificativă, ci doar insistă în declaraţiile lor asupra caracterului belgian al tragediei. "O zi neagră pentru Belgia", spune CDH [partidul democrat wallon]. "O dramă pentru toată ţara", afirmă Ecolo [ecologiştii walloni]. Cât despre Kris Peeters, a preferat să-şi continue misiunea economică din California, considerând că totul este sub control.
Un "simbol" al ţării noastre, acest accident bicomunitar? Originea trenurilor şi a pasagerilor ne îndeamnă să îl vedem astfel. Ca şi locul catastrofei, un nod de comunicaţie apropiat de frontiera lingvistică. Colaborarea dintre serviciile de prim ajutor şi spitale a reunit forţe din trei regiuni [Flandra, Regiunea Wallonă, Bruxelles-Capitală]. Iar perspectiva unei cauze "lingvistice" a catastrofei - reminiscenţă a dramei din Pécrol, când semnalele unui muncitor francofon nu a fost înţeles de un coleg flamand - a încins spiritele. O catastrofă belgiană deci. Dar ieşirea verbală a lui Kris Peeters dovedeşte că aspectul comunitar nu este niciodată departe.