Ungaria este un subiect care ne priveşte pe toţi

Ca la ieşirea dintr-un coşmar oribil, ungurii se trezesc în sfârşit. Spectacolul a zeci de mii de oameni manifestând, luni 2 ianuarie, pe străzile din Budapesta pentru a protesta împotriva intrării în vigoare a unei Constituţii pe care ei o consideră nedemocratică constituie un avertisment serios pentru primul ministru, Viktor Orbán. Niciodată, înainte de această luni 2 ianuarie, opoziţia nu reuşise să se unească suficient pentru a fi audibilă. Dar a reuşit.

O altă iniţiativă interesantă, treisprezece foşti disidenţi maghiari, dintre care unii au fost, alături de domnul Orbán, în linia întâi a luptei împotriva regimului comunist, au semnat un apel în care subliniază faptul că "societatea maghiară este nu numai victimă a crizei economice, ci este de asemenea o victimă a propriului guvern". Acest guvern, spun scriitorul György Konrád, fostul disident anti-comunist László Rajk, fostul primar al Budapestei Gábor Demszky, şi alţii, "a confiscat instrumentele democraţiei din mâinile celor care le-ar putea folosi pentru încerca să-şi rezolve problemele". Semnatarii au lansat o petiţie prezentată instituţiilor europene pe 7 ianuarie.

Pedeapsa pentru executivul maghiar conform Tratatului de la Lisabona

Uniunea Europeană (UE) se află într-o situaţie delicată faţă de acest copil teribil care este membru de şapte ani. Ea nu poate rămâne indiferentă faţă de practicile guvernului Orbán: afectarea pluralismului mass-media, ameninţările la adresa independenţei sistemului judiciar. Ea a protestat deja viguros în 2010. La sfârşitul lunii decembrie, preşedintele Comisiei, José Manuel Barroso, a trimis o scrisoare - a doua în decurs de două săptămâni - domnului Orbán pentru a-l avertiza împotriva riscurilor politicii sale. Acest avertisment nu pare să fi avut niciun efect, ca şi scrisoarea din partea lui Hillary Clinton în acelaşi sens. UE are în continuare posibilitatea de a invoca articolul 7 din Tratatul de la Lisabona, care suspendă dreptul de vot statelor membre care încalcă regulile democratice.

A sancţiona un guvern ales în mod democratic totuşi nu este uşor. Precedentul austriac a lăsat de altfel Bruxelles cu amintiri proaste: în anul 2000, europenii au reacţionat aprig la sosirea unui partid de extremă dreapta în guvernul de coaliţie la Viena, şi în cele din urmă au renunţat la orice acţiune, constatând ineficienţa protestelor lor. Creşterea în putere a opoziţiei maghiare, a societăţii civile şi a intelectualilor este importantă, deoarece creşte concomitent presiunea asupra UE, care se vrea a fi în primul rând o comunitate unită prin valorile democratice.

Bruxelles-ul nu trebuie să facă compromisuri nici cu privire la politica economică a guvernului maghiar. În conformitate cu un curios credo naţionalist, domnul Orbán pare să fi decis că ţara lui, totuşi încă serios atinsă de criză, putea să se descurce singură. El a refuzat să se conformeze condiţiilor impuse de către UE şi FMI pentru sprijinul lor. Ambele instituţii au suspendat, prin urmare, negocierile cu Budapesta. Şi pe bună dreptate. Europa nu ar trebui să subvenţioneze o ţară căreia nu-i pasă de normele sale.

Opinie

Două greutăţi, două măsuri

Faptul că UE continuă să privească în altă parte, în timp ce Victor Orbán îşi stabileşte un "regim autocratic" în Ungaria, deranjează cotidianul din München, Süddeutsche Zeitung. Acesta aminteşte reaminteşte că Statele Unite consideră situaţia îngrijorătoare, într-o asemenea măsură încât se gândeşte la a-şi relua programul în limba maghiară la Radio Europa Liberă (Radio Free Europe), fosta staţie de informaţie pentru ţările comuniste, în timp ce UE nu pare să vrea să audă de nimic şi să-şi continue relaţiile cu "democratul Orbán". Astfel, pentru "SZ": "Partidul Popular European [PPE], din care face parte Fidesz, se poartă pur şi simplu ca un congres de albitori [de rufe] pentru autocratul din Budapesta. Nu este suficient să aplici solidaritatea în domeniul banilor şi economiei: trebuie să fie luată în considerare de asemenea bunăstarea democratică a popoarelor. Deoarece un lucru este sigur: cu astfel de legi, Ungaria nu ar fi fost niciodată acceptată în UE. În calitate de stat membru, cu toate acestea, totul se iartă guvernului său. Europa are nevoie să examineze conştiinţa convingerilor sale democratice. Ungaria dă suficiente motive pentru aceasta".