Alegeți o limbă
În decursul secolului trecut, în regimurile maghiare conduse de autocraţi, Miklós Horthy şi János Kádár, după ce şi-au implementat puterea prin mijloace sângeroase, aceştia şi-au concentrat toată atenţia asupra menţinerii unei cauze naţionale care le asigura o bază socială. Primul îşi punea sensul operei sale în restabilirea onoarei unei naţiuni umilite prin Tratatul de la Trianon şi în revizuirea frontierelor, cel de-al doilea în lupta împotriva sărăciei şi a inegalităţii.
Nici Horthy nici Kádár nu erau obişnuiţi cu ideea de a-şi folosi puterea pentru placul lor personal, primul din cauza educaţiei sale, al doilea din cauza puritanismului său natural şi al aplecării sale naturale către comunism. Regentului Monarhiei ungare îi plăcea vânătoarea. Secretarul general al partidului unic al Democraţiei Populare Ungare îndrăgea şahul. Distracţiile celor doi autocraţi nu aveau nicio influenţă asupra exercitării puterii, căreia i se dedau fără motive ascunse.
Astăzi, se poate observa zi de zi cum regimul Orbán încearcă să înlăture libera concurenţă în toate sub-sistemele societăţii: nu numai în domenii primordiale pentru putere ci şi în cererile de subvenţii UE, în arte, distribuţia concesiilor de tutungerie, subvenţiile agricole, pretutindeni.
Şi de asemenea în fotbal. Numărului unu din acest stat mafiot post-comunist îi place atât de mult sportul încât nu suportă concurenţa loială, fair-play-ul. Cum este considerat, de către jucători, salvatorul şi binefăcătorul disciplinei, dar şi de conducătorii cluburilor şi de suporterii încă interesaţi, [[modelul structurii sociale dorite de Viktor Orbán este testat clinic pe stadioane]].
Acest conducător de stat mafiot şi amator de sport a transformat lumea fotbalului maghiar după imaginea modelului dorit. Structura socială a stadioanelor reflectă o imagine parţială, dar autentică a lumii de dinafară. Din vara anului 2010, difuzările săptămânale ale meciurilor de fotbal pe canalul public de televiziune scot în evidenţă principalele sale caracteristici.
Parţial deoarece lipsesc aproape în întregime printre spectatori "cetăţenii subordonaţi" (numiţi cândva cetăţeni sau muncitori).
Aceştia nu au loc în lojele VIP, sunt dezgustaţi de suporterii primitivi şi nu mai merg la meciurile care sunt de altfel lipsite de interes. Acesta este motivul pentru care numărul de spectatori scade, în ciuda campaniei naţionale de propagandă (numărul de spectatori în 2012-2013 a scăzut la 2700 faţă de 3600, pentru un meci anul precedent).
Un program educativ, nu un divertisment
Numărul redus de spectatori se explică şi prin faptul că fotbalul statului mafiot nu este considerat ca parte a industriei de divertisment, aşa cum se întâmplă în ţările cu economie de piaţă. Ceea ce se face pe stadioane nu este un divertisment pentru regimul colectivist maghiar, ci un program educativ.
Telespectatorii află astfel că punctul focal şi principalul lăcaş al puterii maghiare este loja VIP, frecventabilă doar de către privilegiaţii regimului. După aceste difuzări televizate, nimeni nu poate greşi în privinţa identităţii persoanei cele mai importante din univers: Viktor Orbán, care ocupă un loc tot atât de central în aceste imagini cât Isus în "Cina cea de Taină" a lui Leonardo da Vinci.
Când primul ministru al Ungariei se înfăţişează decontractat, într-un loc fizic separat de ceilalţi spectatori, în compania preşedintelui Republicii, a preşedintelui Adunării Naţionale, a procurorului-şef, a unor membrii ai guvernului, a celor mai influenţi şi mai bogaţi directori şi oameni de afaceri (Csányi, Hernádi, Demján), a judecătorului Curţii Constituţionale, a vice-preşedintelui biroului de control de stat al Ungariei, a fostului preşedinte al Academiei maghiare de Ştiinţe şi a altor persoane foarte importante, se arată în primul rând că aceşti actori fără adevărată putere acceptă această situaţie, şi în al doilea că întreaga lojă este o entitate care nu se amestecă cu lumea inferiorilor şi a străinilor.
Şeful mafiei nu consideră a fi inacceptabilă apartenenţa suporterilor radicali la extrema dreaptă. Entuziasmul din jurul vinovaţilor de crime de război, regulatele demonstraţii rasiste, incitarea continuă la ură împotriva ţărilor vecine şi actele de violenţă nu displac decât dacă dau naştere unei condamnări (adevărate sau propuse) din partea unei federaţii maghiare sau internaţionale.
Viktor Orbán, dotat cu "inteligenţă fotbalistică", nu-şi dă niciodată cu părerea cu privire la aceste subiecte: atunci când FIFA a condamnat Ungaria să joace fără spectatori un meci de calificare pentru Cupa Mondială 2014 împotriva României din cauza incidentelor cauzate de suporteri în timpul meciului împotriva Israelului la Budapesta, Orbán a reacţionat sec: "Este mai bine să-mi păstrez opinia pentru mine". Dacă trebuie să-şi exprime o uşoară dezaprobare, o face prin intermediul unui mic conducător al Familiei. De exemplu: Gábor Kubatov, director al partidului FIDESZ şi preşedinte al clubului de fotbal Ferencváros - care făcuse parte din suporterii radicali ai echipei în anii '90, cu legături cunoscute cu grupuri criminale - a dezaprobat instalarea unui afiş făcând referinţă la László Csatáry [un criminal de război nazist maghiar] doar pentru că se temea de o sancţiune pentru club.
Fotbalul ne şade bine
[[Fotbalul a devenit una dintre disciplinele sportive cel mai bine subvenţionate din Ungaria]] lui Orbán. Succesul acestui sport ar justifica clar superioritatea Sistemului de Cooperare Naţională [alianţa dintre Fidesz-ul lui Viktor Orbán şi partidul Creştin-Democrat, KDNP, bazată pe sloganul "muncă, familie, cămin, sănătate şi ordine"] asupra democraţiei liberale occidentale decadente.
Convingerea lui Orbán, potrivit căreia există o relaţie mistică între obiectul pasiunii sale şi maghiari, l-a ajutat să se descotorosească de opinia majoritară. De exemplu: "Fotbalul este un sport naţional, nu putem juca decât în felul caracteristic maghiarilor". "Naţiunea maghiară este o naţiune fotbalistic inteligentă, fotbalul ne şade bine". (Magyar Nemzet, pe 3 septembrie 2010).
Potrivit lui Viktor Orbán, geniul maghiarilor cu talente imense şi multiple se afirmă pe terenul de fotbal. El explică slăbirea fotbalului maghiar din ultimele decenii printr-un sabotaj realizat de către conducerea comunistă, după 1956. Când Ungaria va fi din nou condusă de forţe demne de acest nume şi care vor sprijini fotbalul, ordinea mondială - care spune că noi suntem cei mai mari regi - va fi evident restabilită.
Deşi Ungaria Mare nu mai există, Ungaria îşi va avea statutul de mare putere mondială în fotbal. "Ne vom număra din nou printre cele mai mari naţiuni ale fotbalului", - a spus Orbán. Ungaria este o naţiune mondială, merită glorie. Pentru aceasta va trebui cel puţin o Fata Morgana.
