Alegeți o limbă
"Şi la Roma, există un judecător" se felicită Il Manifesto. Pentru cotidianul de stânga, "respingerea Legii Alfano restituie cetăţenilor italieni dreptul de a se recunoaşte într-unul dintre principiile fundamentale ale Constituţiei : toţi cetăţenii sunt egali în faţa legii". Promovată în grabă de ministrul justiţiei, Angelino Alfano, din Liga Nordului, în iulie 2008, şi scrisă în mod expres pentru preşedintele Consiliului, legea încalcă articolul 3 din Constituţie, care garantează egalitatea cetăţenilor în faţa legii, au considerat judecătorii supremi cu 9 voturi contra 6.
"Curtea nu s-a lăsat intimidată", titrează Il Fatto Quotidiano, care a mulţumit acestor judecători "care au spus: "basta" impunităţii unui singur om". Noul cotidian de opoziţie nu-şi face iluzii, respingerea legii nu înseamnă sfârşitul lui Berlusconi, dar salută faptul că evenimentul "trage o linie de demarcare" între Italia lui Berlusconi şi cea care a spus "basta". Directorul lui La Repubblica, Ezio Mauroa sărbătorit "puterea democraţiei" şi punctul culminant al unei lungi bătălii, în care ziarul său a fost în linia întâi.
Teoria conspiraţiei
De partea presei apropiate de şeful Guvernului, decizia Curţii este aspru criticată. "Totul a mers cum am stabilit. Operaţia care trebuie să-l zdrobească pe Il Cavaliere este în plină desfăşurare", spune Libero, după care, "Berlusconi, va trebui acum să se apere împotriva proceselor sale (...), în plus de bârfe şi jafuri judiciare. Judecătorii constituţionali nu sunt arbitrii imparţiali prevăzuţi de către părinţii fondatori ai Constituţiei, dar elemente active ale luptei politice". De la prima sa urcare la putere în 1994, liderul italian n-a încetat să se zică victimă a comploturilor repetate ale stângii şi ale "togelor roşii", aminteşte The Economist. "Slăbiciunea (dar şi forţa) teoriei conspiraţiei este că se auto-alimentează. Cu cât prim-ministrul este mai urmărit, cu cât pare mai persecutat".
Iar, explică săptămânalul londonez, problema este că mulţi italieni îl cred, pentru că ei-înşişi se îndoiesc de fiabilitatea instituţiei judiciare, "a cărei imparţialitate este esenţială pentru buna funcţionare a democraţiei". "Acum, Silvio Berlusconi se confruntă cu faza cea mai dificilă din lunga sa carieră politică", a spus Il Sole 24 Ore. Imaginea unui prim-ministru, care trebuie să se prezinte în faţa mai multor instanţe de judecată este teribilă pe plan intern şi internaţional. "Berlusconi îşi poate încă guverna coaliţia din această poziţie de slăbiciune crescătoare ? Nimeni nu ştie încă. Ce este sigur este că dreapta are datoria de a guverna, deoarece are o mare majoritate". Dar n-ar fi oare în interesul ei să-şi găsească un alt lider capabil să "reducă tensiunea din ţară ?", se întreabă cotidianul economic.
Începutul sfârşitului?
"Ce-i mai rău n-a venit încă", prezice La Repubblica. "Silvio Berlusconi (...) este conştient de a fi epuizat politic puterea majorităţii sale parlamentare în scandalurile lui sexuale sale care au tulburat vara şi ştie că sistemul lui nu mai produce politică de luni de zile, prizonier fiind ale propriilor lui minciuni". Viitorul său va depinde de "capacitatea lui de a-şi asuma responsabilităţile în faţa justiţiei, parlamentului, şi opiniei publice". Corriere della Sera este mai sceptic. "Berlusconi nu riscă nimic şi foarte puţin pe termen lung", deoarece "prescripţia va avea loc cu mult înainte ca procesele să ajungă la Curtea de Casaţie". În procesul cel mai important, în care este acuzat de a-l fi corupt pe avocatul britanic David Mills pentru ca acesta să depună o mărturie falsă în favoarea lui, într-un caz de bilanţuri false, "partea privindu-l pe Berlusconi va trebui să pornească de la zero şi sunt şanse să nu se termine înainte de prescripţie, într-un an şi jumătate", explică cotidianul milanez.
Într-un interviu publicatîn cotidianul Trouw, deputata Verzilor olandezi, Judith Sargentini, pledează pentru o acţiune comună europeană în favoarea libertăţii presei din Italia. Ea doreşte ca, la Bruxelles, Consiliul European să aplice articolul 7 din Tratatul de la Maastricht, care permite suspendarea drepturilor unui stat membru dacă acesta nu respectă drepturile fundamentale ale cetăţenilor săi. Ea solicită de asemenea o directivă europeană asupra concentrării mediatice, o idee în curs de dezbatere în Parlament. În UE, "se vorbeşte mult de valorile europene. Libertatea presei face parte dintre acestea, este una dintre condiţiile de bază ale democraţiei".
