Alegeți o limbă
Campania înaintea scrutinului legislativ din 12 septembrie încă poate oferi întorsături neaşteptate. Conform unui sondaj de opinie publicat pe 3 septembrie, partidul VVD, al premierului Mark Rutte (liberal), este în continuare în fruntea preferinţelor electoratului, fiind creditat cu 35 de locuri dintre cele 150 din Adunarea Naţională. Dar principalul său rival nu mai pare a fi steaua în ascensiune a Partidului Socialist, Emile Roemer (stânga radicală), care a oferit tonul dezbaterilor din cursul verii, ci Partidul Laburist (PvdA), condus de Diederik Samsom.
La o săptămână după dezbaterea televizată din 26 august, în cursul căreia liderul laburist s-a dovedit a fi un mai bun orator decât politicianul socialist, publicaţia *NRC Handelsbla*d constată că:
O campanie electorală are, foarte adesea, un moment oportun. Acest moment deja a avut loc: a fost dezbaterea de la RTL, care a pus capăt duelului între VVD şi SP. În acelaşi timp, o schimbare drastică a peisajului campaniei încă este posibilă dacă liderii politici comit erori sau creează surprize, ori dacă intervine vreun eveniment extern, precum accelerarea crizei din zona euro.
Dar această campanie electorală strânsă este semnul “fracţionării” scenei politice, o situaţie care ar putea fi periculoasă, regretă Trouw:
Marea criză politică olandeză se confirmă, chiar se agravează. Sunt cel puţin patru partide de centru şi numeroase formaţiuni mai mici în jurul lor. Vor exista 11 sau chiar mai multe grupuri politice în Parlament, iar toate acestea se întâmplă în contextul în care este necesară o reacţie politică puternică la cea mai gravă criză economică postbelică.
Chiar dacă criza din zona euro a fost unul dintre subiectele de dezbatere care a permis ascensiunea în sondaje a lui Emile Roemer ca urmare a opoziţiei acestuia faţă de politicile de austeritate, campania electorală pare acum dominată de teme interne, precum reducerile de fonduri în domeniul sănătăţii publice, scăderea puterii de cumpărare şi diminuarea numărului locurilor de muncă. Însă predominarea temelor interne este o impresie falsă, conform filozofului Paul Scheffer, de la NRC Handelsblad:
Privim la scena pe care liderii noştri poartă un război de uzură, dar ştim că adevăraţii actori sunt în altă parte. Rezultatele alegerilor din Franţa şi Grecia sau deciziile BCE sunt mai importante pentru viitorul Olandei decât alegerile de la noi. (…) Sentimentul meu de nelinişte este legat de faptul că liderii politici evită adevărata întrebare: care este poziţia partidelor faţă de Europa? (…) Nu mai putem avea o viziune asupra viitorului şi finalităţii integrării, altfel spus întrebarea este: ce formă va avea Uniunea Europeană?
Dar absenţa problematicii europene poate că este legată de starea de spirit a unei populaţii supusă la numeroase schimbări. Oricare ar fi rezultatul scrutinului, câştigătorii vor reuşi cu greu să îi facă pe olandezii afectaţi de criză să accepte noile reforme, avertizează editorialistul publicaţieiDe Volkskrant:
Olandezii sunt nevoiţi să accepte numeroase lucruri care nu le convin. Vârsta de pensionare este în creştere, pensia pentru care au cotizat mulţi ani se diminuează, contractele de muncă pe durată nedeterminată sunt din ce în ce mai rare, protecţia faţă de disponibilizare şi alocaţiile de şomaj dispar, valoarea locuinţelor este în scădere, asigurările de sănătate sunt din ce în ce mai scumpe şi acoperă din ce în ce mai puţine servicii. (…) Dacă nu dorim să fim perdanţii noii ordini mondiale, Europa va trebui să îşi unească forţele pentru a deveni un interlocutor energic, care să vorbească pe o singură voce. Dar acest argument nu îi inspiră pe prea mulţi, întrucât este lipsit de realism un apel la “noi europenii”, dat fiind că ideea nu există.
Oricum ar fi, formarea noului guvern olandez se anunţă lungă şi dificilă. Laburistul Diederik Samsom a anunţat deja că nu va face parte dintr-un guvern care nu va purta numele lui, conform NRC Handelsblad. Căzut în dizgraţia actualului guvern, pe care îl susţinea fără să participe, Geert Wilders pare să piardă viteză. Formaţiunea sa, Partidul Libertăţii (PVV), este creditată cu 18 locuri, conform sondajelor, comparativ cu 24 în prezent, şi nu va juca decât un rol minor. În cazul unei coaliţii între VVD, CDA (creştin-democraţi), D66 (democraţii de centru) şi PvdA, “cel mai urât coşmar al lui Wilders ar deveni realitate”, remarcăTrouw. În plus, analizează cotidianul:
acest tip de guvern de centru ar pune problema reprezentării celor două partide aflate la extremitatea spectrului politic - SP şi PVV. Se pune întrebarea cum se va concretiza această frustrare politică: probabil prin apariţia unei opoziţii dure (PVV) şi prin acţiuni extraparlamentare (SP).
