Alegeți o limbă
Exerciţiul era nou, conţinutul mai puţin. În 7 septembrie, José Manuel Barroso a rostit în faţa Parlamentului de la Strasbourg primul său discurs asupra stării Uniunii Europene, o întâlnire stabilită prin Tratatul de la Lisabona. Preşedintele Comisiei "era aşteptat la colţ", aminteşte La Croix.
"După luni de critici asupra pasivităţii sale faţă de criza mondială şi dificultăţile bugetare greceşti, euro-deputaţii au primit destul de bine la Strasbourg catalogul lui de proiecte pentru toamnă", consideră cotidianul francez. Dar pentru De Volkskrant, care califică acest discurs de "listă fadă de noi iniţiative", "Barroso şi-a ratat ţinta cu o avalanşă de cuvinte".
"În loc de stare a Uniunii, am avut dreptul la expunerea unei strategii economice",judecă de partea sa La Libre Belgique, subliniind în special "returul unei idei deja propuse de Jacques Delors, dar contracarată la vremea respectivă de Germania, adică utilizarea de împrumuturi europene pentru a finanţa mari proiecte de infrastructură, în colaborare cu Banca Europeană de Investiţii". Pe scurt, pentru cotidianul din Bruxelles, Parlamentului European s-a prezentat un "José Manuel Barroso vintage".
Un simplu diagnostic al situaţiei
UE, subliniază El Pais, a vrut să "imite" "ritul vechi de mai mult de două secole" al discursului preşedintelui SUA cu privire la starea Uniunii. Şi pe blog-ul său din Financial Times, cronicarul Gideon Rachman este de părere că Barroso "s-a cantonat la campania lui pentru a fi considerat egal cu omul de la Casa Albă". Desigur, spune Polska, există o similitudine între Barack Obama şi Barroso : "Ambii luptă nu numai pentru a reconstrui economiile lor după criză, dar şi pentru a restabili încrederea" în puterea lor de conducere. Dar "declaraţiile preşedintelui SUA conduc la texte de lege, pe când majoritatea declaraţiilor lui Barroso nu sunt decât un diagnostic al situaţiei sau rugăciuni", remarcă Dziennik Gazeta Prawna.
De fapt, scrie De Volkskrant, "nu mai rămâne nimic din textul original al discursului din cauza presiunii puternice din partea comisarilor (care au propriile lor mesaje de difuzat) şi a oficialilor". Întrucât "elita de la Bruxelles", consideră Polska, "visează să devină o singură entitate, şi nu 27 de proiecte separate". Dar manifestaţiile din Franţa şi recenta grevă din metroul londonez dovedesc că rămâne "doar un vis". Prin urmare, adaugă, la Varşovia, Dziennik Gazeta Prawna, "adevăratul sens al acestui discurs" este că "birocraţia europeană este într-o poziţie defensivă şi statele sunt cele care arată calea integrării". Iar precum remarcă Público de la Lisabona, "acest discurs extrem de aşteptat este departe de a fi impresionat euro-deputaţii" care sperau să audă "o strategie clară pentru a extirpa UE din deriva sa interguvernamentală".
Un om fără viziune care vorbeşte ca o maşină
"Plutim sau ne scufundăm ?" se întreabă Gazeta Wyborcza. "Problema Europei, nerezolvată de Tratatul de la Lisabona, este lipsa unei conduceri puternice". În acest context, concurenţa dintre diferitele instituţii ale UE (Comisia, Parlamentul şi Consiliul European) nu aduce nimic bun. "Ar fi timpul ca instituţiile UE să-şi pună deoparte ambiţiile lor personale şi să înceapă să facă ceva împreună pentru cetăţenii europeni".
Europenii, de altfel, sunt ei luaţi în considerare de către preşedintele Comisiei ? În acest discurs asupra stării Uniunii, "nu a existat nicio menţiune cu privire la faptul că sprijinul pentru UE s-a prăbuşit", observă Honor Mahony pe blog-ul său de pe EUObserver. "Un pic mai târziu, răspunzând la o întrebare, Barroso doar a recunoscut "probleme, probleme serioase", referindu-se la sondajul european recent".
Şi din moment ce Bruxelles vrea să fie un pic Washington, Der Standard îşi pune întrebări. În timp ce un preşedinte american "se adresează populaţiei şi îi explică liniile principale ale politicii sale", faptul că Barroso "începe un discurs retransmis în direct cu o formulă care este adresată preşedintelui Parlamentului şi deputaţilor, dar nu şi "dragilor săi cetăţeni" este "un mister etern". Şeful Comisiei, regretă cotidianul vienez, se prezintă într-o postură de "executor evaziv şi mai presus de toată lumea, care nu vrea să atace nicăieri, care evită cuvântul expulzare a romilor, un om fără viziuni care vorbeşte ca o maşină prea plină de cuvinte politic corecte. Aceasta este dilema Europei. Nu este posibil, şi nu ar trebui să se vorbească astfel cetăţenilor".
In plus
Prea timidă asupra problemei romilor
"Europa faţă cu Franţa", anunţă El Pais în titlul editorialului său. Cotidianul madrilez consideră că José Manuel Barroso "este cu capul în nori" dacă crede că, "cu un apel plângăcios" numai ca "să nu trezească fantomele trecutului" face onoare obligaţiilor sale. El Pais compară Barroso şi "plângerea sa inutilă" cu "fermitatea" predecesorului său Romano Prodi, în faţa austriacului Jörg Haider [în 1999]. O comparaţie cu atât mai deplorabilă după intrarea în vigoare a tratatului de la Lisabona, care "conţine o Cartă a drepturilor fundamentale cu valoare constituţională".
El Pais critică "indiferenţa generală a instituţiilor şi a conducătorilor UE în faţa unei situaţii explozive", căci acţiunea guvernului francez faţă de romi "violează o jumătate de duzină de articole din noua cartă". Ziarul aminteşte că libera circulaţie a romilor "nu este un privilegiu susceptibil de a fi sau nu acordat în funcţie de capriciile unui şef de stat, ci ţine de purul drept comun", şi consideră că executivul comunitar ar trebui să deschidă "o adevărată anchetă asupra iniţiativei franceze şi să adopte măsurile necesare".
