Alegeți o limbă
Marea Britanie a votat până la urmă pentru un lider fascist. Fără a fi complezent faţă de ameninţarea extremei drepte, sper că acest lucru va iniţia o schimbare în modul în care abordăm partidul.
- Voturile pentru BNP nu au crescut - numărul total chiar a scăzut din 2004. Deci nu înseamnă că mai multe persoane sunt seduse de propaganda BNP, ci că partea enormă de voturi pierdute de Laburişti s-a împărţit la mai multe partide mici. Dacă Partidul Laburist şi-ar reveni, nu ar mai exista nici un motiv pentru ca BNP să mai fie ales.
2. Acest eveniment poate va determina Partidul Laburist să nu-şi mai ignore rădăcinile din clasa muncitoare, acum atât de strivită încât votează pentru alte partide. Aceasta nu este o penalizare a imigrării sau a multiculturalismului, ci sancţiunea unui partid important ce-şi ignoră problemele locale. Mass-media-urile noastre spun oamenilor în fiecare zi că prăbuşirea infrastructurilor este vina solicitanţilor de azil, mai degrabă decât a lipsei de investiţii. Subiectul imigrării nu ar fi atât de controversat dacă administraţiile locale ar fi acordat sau redus resursele necesare urmărind mişcările de populaţii, verificând că serviciile publice locale sunt bine asigurate. Acesta este, de asemenea, şi rezultatul lipsei de investiţii în locuinţe sociale.
-
Sper ca acest rezultat să pună de asemenea capăt gesticulării politice anti-BNP, prin care toate partidele se iau de braţe pentru a spune oamenilor să "voteze cu oricine, doar cu BNP nu". Dacă ei ne-ar da cu adevărat un motiv de a vota şi nu ar avea aerul de roboţi idioţi la televizor, am fi poate mai mulţi la urne. Aceste comportări nu fac decât să consolideze discursul BNP anti-establishment şi împing să voteze pentru ei pe cei indecişi.
-
De asemenea, însuşirea limbajului BNP nu funcţionează. Unii membri ai guvernului laburist cred că dacă scot din când în când fraze rasiste îşi vor păstra electoratul claselor muncitoare. Înseamnă a-i lua de sus şi a trece complet pe lângă faptul că ei sunt mânioşi contra partidului care i-a lăsat baltă şi nu contra vecinilor negri. Deputaţii laburişti nu au un discurs galvanizant ca Obama care spune "Nu este necesar ca visurile mele să se împlinească în detrimentul visurilor voastre".
Newsletter în limba română -
Mass-media va vedea poate că tendinţa de a-şi asigura articole îngroşând parfumul de scandal şi frazele şocante churnalism* ajută de fapt BNP-ul. Decât să pună membrilor lui întrebări idioate de genul "Se poate zice că sunteţi un partid rasist ?", ziariştii ar face mai bine să-i pună în lumină activităţile. Marea parte a partidelor conducătoare a ales să ia în derâdere BNP. Dar trebuie luat în serios pentru că am văzut că poate recolta mai mult de 100000 de voturi într-o regiune. Ar trebui arătată banda de şarlatani incompetenţi care este, cu tot cu anecdotele rasiste despre fiecare. Alegerea celor doi euro-parlamentari din rândurile lor ar trebui să-i forţeze pe ziarişti să ia în serios BNP-ul.
6. Este ţara pe cale de a se scufunda într-un război rasial ? M-aş mira. BNP el-însăşi şi-a temperat din ce în ce mai mult mesajul pe măsură ce se apropia de putere (aparent acum nu mai este nici măcar rasist, ceea ce ar trebui să fie o mare dezamăgire pentru suporterii lui care zic că sunt mândri de a fi rasişti). Cei mai mulţi oameni sunt acum în contact cu cineva dintr-o minoritate etnică şi ştiu cât de stupid este rasismul. Aceasta va anula întotdeauna ce spune BNP-ul.
Dar asta nu înseamnă că trebuie să primim BNP-ul cu braţele deschise. Doar că acest alarmism exagerat joacă în favoarea lui.
ANALIZĂ
Nu trebuie să panicăm
The Guardian a cerut celor mai de vază istorici englezi să răspundă la întrebarea dacă fascismul este din nou în creştere în Anglia şi în Europa.
Michael Burleigh, autor al « Cel de-al treilea Reich » şi a « O nouă istorie », susţine că nu este o revenire în 1930 - »Hitler nu Twitt - ueşte », spune el. Totuşi, partidele de extremă dreapta cresc în importanţă. BNP(Partidul Naţional Britanic) rămâne ostil Uniunii Europene însă discursul lui actual este mai puţin rasist.
Pentru Richard Overy fascismul a fost o mişcare revoluţionară imperialistă care promitea o nouă ordine socială, în timp ce extrema dreptă din zilele noastre nu are o asemenea viziune. David Stevenson de la LES(Şcoala londoneză de economie) vede mai puţin legătura cu anii 1930 şi face mai degrabă o conexiune cu succesul lui Jean-Marie Le Penn în Franţa anului 1980.
În aceeaşi măsura în care Le Penn profita de votul comunistilor nemulţumiţi, BNP a profitat de colapsul laburiştilor. Norman Davies de la Oxford observă că chiar dacă BNP are aliaţi printre partidele de extremă dreapta din Europa, aceştia nu vor forma o mişcare de masă în Europa - « singurul lucru pe care ne putem baza este că partidele de extremă dreapta să se elimine unele pe altele ».
Unul dintre cei mai de seamă istorici englezi, Eric Hobsbawn, crede că una dintre cele mai puternice caracteristici ale acestor alegeri este criza stângii. "Stânga europeană este legată de o clasă muncitoare care nu mai există în vechea ei formă iar pentru a găsi noi legaturi cu aceasta va trebui să caute noi circumscripţii ». Ideea este, după cum concluzionează Burleigh, că « partidele de centru-dreapta au obţinut un foarte bun rezultat ».
