Bolnavul zonei euro agonizează

O delegaţie a troicii se află în Cipru până la sfârşitul lunii iulie pentru a controla punerea în practică a salvării decise în primăvară. Pentru populaţie, terapia pentru a pune în ordine finanţele ţării îşi face deja simţite consecinţele.

Publicat pe 22 iulie 2013 la 15:34
În vechea Nicosie, aprilie 2013.

Soţul deschide uşa în chiloţi şi papuci. Soţia este în cameră, culcată, într-un pat de spital. Este fardată, puţină culoare pe pleoape, luciu pe buze. Infirmiera Barbara Pitsillides îi aduce o pernă mai bună. “Greţurile au trecut?” – întreabă ea.
Nu îşi aminteşte de greţurile matinale. Memoria o părăseşte. Apar metastaze pe creier. “Luptăm de zece ani. Vrem să luptăm alţi zece ani”– spune soţul, privind-o, liniştită, în timp ce ea încearcă să zâmbească.
Fiecare minut din zi îl petrece îngrijind-o pe soţia sa, cu care s-a căsătorit acum 40 de ani. Îl sperie ideea de a comite vreo greşeală. Îi oferă siguranţă echipa Asociaţiei Bolnavilor de Cancer şi a Prietenilor lor. În orice moment poate suna pentru a i se lămuri o îndoială, orice îndoială. Asociaţia i-a furnizat patul articulat, de spital, căruciorul cu rotile, tubul de oxigen portabil.
Barbara nu ştie până când va fi posibil să ducă spitalul la casa celor care vor să păcălească un cancer. Donaţiile au scăzut de când, în martie, Guvernul Republicii Cipru şi troica – Uniunea Europeană, Banca Centrală Europeană şi Fondul Monetar Internaţional – au negociat un împrumut de zece miliarde de euro care implică reducerea sectorului bancar. Banca Populară (Laiki), a doua bancă a ţării, a fost restructurată între “bancă rea” şi “bancă bună”; “răul” a dispărut, partea “bună” fiind absorbită de Banca Ciprului, cea mai mare. Au urmat tăieri în depozitele de peste 100 de mii de euro şi pierderi pentru acţionari şi creditori.

Reduceri de salariu în loc de reduceri de posturi

Barbara se întoarce la vechea maşină de serviciu, care se găsesşte în faţa casei cuplului. Cu 20 de minute în urmă se găsea la sediu, o clădire închiriată pe strada Photinou Pana, la periferia Nicosiei, cu Nicolas Philippou, directorul general al asociaţiei. „[[Este foarte dificil. Deja ne-am tăiat salariile cu 20%]] pentru că nu vrem să ne reducem serviciile”, se plânge el.
În afară de îngrijiri alternative la domiciliu, gestionează un centru de zi, oferă sprijin psiho-social, educaţie pentru sănătate, fizioterapie şi transport pentru tratamente la Centrul de Oncologie.
„În mod normal, avem bani la bancă pentru a funcţiona două sau trei luni. Când a avut loc tăierea, aveam 170 000 de euro la banca Laiki. Ne-au spus: Acum aveţi 100 000, restul a fost tăiat”.
Nu s-au făcut diferenţe între depozite la termen şi conturi curente. Şi asta a creat lipsă de lichidităţi în ţară. „Au decis să facă o excepţie pentru asociaţiile fără scop lucrativ. Au tăiat 30% din suma de peste 100 000 de euro şi nu totul. Ne-au dat înapoi această sumă de bani în mai şi am reuşit să plătim salariile”.
În aceste două bănci se găsea mare parte din fondurile pentru pensii preventive ale angajaţilor. În Cipru, unde ajutorul de şomaj durează doar şase luni, multe instituţii îi încurajează pe angajaţi să cotizeze într-un fond comun. Când pleacă, primesc suma care le corespunde. „Nu ştim deocamdată ce se va întâmpla cu acest fond”, spune el.
Este o dramă care se petrece în mai multe companii, după cum vedem, de exemplu, în Sindicatul Lucrătorilor Bancari din Cipru (ETYK), din strada Prevezis, partea nouă a Nicosiei. Fondul de economii pentru pensii era cel pe care se baza Constantinos Hadjimavros, care lucra de 13 ani la Laiki. Este speriat. Şi-a plănuit întreaga existenţă presupunând că va avea o slujbă pentru totdeauna. Ar pleca de la bancă la 60 de ani, potrivit regulilor instituţiei, şi-ar primi cota-parte din fond, ar plăti restul împrumuturilor sale şi încă i-ar mai rămâne nişte bani pentru a trăi până la 65 de ani, vârsta pensionării. „Aşa era sistemul”.

Criza a trezit conştiinţele

Viaţa se schimbă în Cipru. Şi asta se observă mergând prin capitală, pe o caldură copleşitoare. Multe porţi sunt închise pe bulevardul Makarios. Cei doi kilometri de birouri, buticuri pentru îmbrăcăminte, magazine ale marilor mărci internaţionale, oglindă a unui succes pe care Ciprul îl dorea şi în care credea, şi-au pierdut vitalitatea. Magazinele se închid şi se deschid baruri şi cafenele în partea veche, unde ciprioţi şi străini se aşază pentru a-şi savura café frappé-ul sau iaurtul îngheţat.
Dintr-o dată, apare cafeneaua unică a poetului Stavros Lambrakis. „Conflictul cu turcii [după invadarea nordului insulei în 1974] a permis să nu fim atenţi”, comentează un tânăr, cu un aspect neîngrijit, simptom al dezinteresului său. „Asta a servit de alibi. Toţi făceam ceea ce doream. Acum, persoanele văd că adevăraţii duşmani sunt băncile. Partea bună a acestei crize este că oamenii văd ce se întâmplă. Partea proastă este că suferă”. Frica pune stăpânire pe ţară. „[[Nimeni nu ştie ce se va întâmpla, dar există o senzaţie generală că totul va merge spre mai rău]]. Nu există speranţă şi asta este trist. Dacă oamenii îşi pierd speranţa cum să mai poată continua?”
Pe la diferite mese circulă un jurnalist independent, care lucrează pentru canalul de ştiri Al-Jazeera, pentru jurnalul Politis şi pentru site-ul cyprusnews.eu.
Vremurile nu sunt uşoare nici pentru jurnalişti, în ciuda unei necesităţi presante de a informa. Ioannis Sotirioa nu poate decât să constate scăderea comenzilor, dar şi a tarifului care i se plăteşte pentru fiecare dintre ele. Pentru a se descurca, acest tânăr de statură joasă, slab, ras în cap şi cu ochelari cu margini groase, se trezeşte în zori, sâmbăta, pentru a vinde fructe şi legume la piaţă.
Agentul de poliţie Themis Themistoklis este foarte furios pe guvern. Ar fi trebuit să iasă la pensie în 2012, dar a fost sfătuit să aştepte până în februarie 2013, ca să ajungă la 56 de ani.
Adoptată pe 28 decembrie 2012, o nouă lege pentru pensii a intrat în vigoare pe 1 ianuarie anul acesta: „Trebuia să am 1 620 de euro pensie, şi primesc doar 1 469 de euro: adică 151 euro mai puţin, 12 luni pe an. Dau în judecată statul, şi am cerut Tribunalului Suprem să îmi explice de ce am adoptat această nenorocită de lege cu trei zile înainte de Anul Nou!”
Ţara este pe cale să se prăbuşească. „Ciprioţii îşi trăiesc ultima vară de fericire. Până în septembrie, banii [din turism] vor tot intra”, prezice Themis Themistoklis. „La sfârşitul verii, europenii vor vedea furia cipriotă. Nu vor mai fi aceleaşi imagini pe Euronews”.

Din Statele Unite

Destrămarea lentă a zonei euro

„Oare a început destrămarea zonei euro – pentru evitarea căreia liderii europeni au depus toate eforturile timp de trei ani?”, se întreabă New York Times.

Cotidianul american notează că, de la instaurarea controalelor privind capitalul în martie, măsuri care împiedică orice manevră în afara Republicii Cipru, bancnotele şi monedele euro din această ţară sunt diferite de cele din restul zonei euro.

Aplicate după anunţul planului de asistenţă financiară destinat Republicii Cipru, pentru a evita scurgerile de capital, aceste măsuri de control trebuiau să dureze o săptămână, reaminteşte New York Times. Însă durează de patru luni şi au fost prelungite cel puţin până la restructurarea Bank of Cyprus, prevăzută la sfârşitul lunii septembrie, şi până la reinstaurarea încrederii în sistemul bancar al ţării.
În timp ce preşedintele cipriot, Nikos Anastasiadis, citat de cotidian, apreciază că ţara sa este deja „în afara zonei euro”, economistul şi directorul Institutului Internaţional de Management din Cipru, Theodore Panayotou, consideră că separarea Republicii Cipru de restul zonei euro este pentru liderii europeni o modalitate de a testa o monedă comună care însă nu mai are nimic în comun.

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect