Alegeți o limbă
Ca și cum ororile din Toulouse și suspiciunea că Al-Qaida a fost implicată în atacuri sau critica constantă a Israelului nu ar fi fost de ajuns, acum am inventat un alt duşman imaginar: Catherine Ashton, reprezentant al Uniunii Europene pentru politică externă.
Dna Ashton a făcut nişte remarci neplăcute despre soarta crudă a copiilor ucişi în Toulouse, amestecând în mod neintenţionat victimele accidentului rutier (Belgia), cu cele ale războaielor (Siria, Gaza sau Sderot) și ale şovinismului (Franţa). Fără întârziere, aproape instantaneu, Israel a demarat un scandal internaţional, în ciuda poziţiei elegante și pozitive adoptate de Franţa, prin însuşi preşedintele ei, faţă de comunitatea evreiască.
Chiar dacă nu este un reprezentant de stat foarte important, dna Ashton este o persoană aparent bine intenţionată, care pur şi simplu a făcut nişte afirmaţii greşite. Ştim că nu a avut intenţii rele și în mod sigur nu îndreptate împotriva Israelului, iar discursul său, ascultat în întregime, dovedeşte acest lucru.
Dna Ashton a deplâns soarta copiilor ucişi fără motiv, la fel ca oricare alt politician și de aceea atacurile zgomotoase venite de la Ierusalim (și Tel Aviv), orchestrate de primul ministru şi ministrul de externe israelieni, susţinute de un cor de ziarişti și clerici, au fost la fel de greşite şi inutile ca înseşi remarcile dnei Ashton. Nimeni nu ar fi atacat-o pe dna Ashton atât de brutal, dacă ea ar fi fost reprezentant al Statelor Unite.
Atac suspect
Atacul asupra dnei Ashton și asupra altora ca ea este suspect și probabil nesincer. Poate suntem din nou cinici abuzând de gafa unui om de stat, cu scopul de a stoarce mai multă compătimire pentru Israel, pentru a stârni tot mai multă teamă în liderii politici și pentru a obţine încă o bucăţică, nesemnificativă, de atenţie pe scena politică.
Israel vânează remarcile de genul celor făcute de dna Ashton erijându-se într-un fel de ... ligă anti-defăimare, dar implicaţiile de lungă durată ale acestei atitudini sunt foarte periculoase.
De acum înainte, dna Ashton – care nu a fost niciodată percepută ca inamic al Israelului, ci mai degrabă ca un reprezentant tipic al lumii politice europene, ce consideră că ocupaţia Israelului ar trebui să înceteze – va fi mai atentă la afirmaţiile ei și probabil nu va ierta uşor umilinţa suportată, lucru nu prea benefic pentru Israel.
Compromisul nu este o opţiune
Israel nu trebuie comparat niciodată cu altceva: nici cu politica de apartheid sau cu alte politici de opresiune a libertăţii din alte părţi ale lumii, nici cu alte regimuri de ocupaţie sau cu alte forme de colonialism. Noi suntem mereu ceva diferit. Copiii din Sderot nu trebuie comparaţi cu copiii din Gaza, copiii din Toulouse nu trebuie comparaţi cu alţi copii, care sunt măcelăriţi în alte părţi ale lumii în crime rasial-naţionaliste.
Copiii noştri nu sunt speciali și diferiți doar pentru noi – lucru perfect natural – ci ar trebui să fie așa pentru întreaga lume. Aceasta este cererea noastră, la care compromisul nu este o opţiune. În mod similar, conflictul palestinian nu trebuie comparat cu alte lupte de eliberare. Oricine îndrăzneşte să compare Israel cu altceva are soarta pecetluită.
Mica furtună provocată de dna Ashton va fi uitată într-o singură zi. Israel va sărbători o altă victorie minusculă, dar deşeurile acestor situaţii se acumulează continuu. Nu a fost dna Ashton cea care a deviat de la subiect, ci mai degrabă Israelul, care a jucat iarăşi rolul eternului ofensat, mereu compătimit de alţii. Iar acest lucru s-a întâmplat chiar atunci când întreaga lume îşi exprima compătimirea pentru recentele victime şi îşi arăta în mod remarcabil afecţiunea pentru Israel.
Reacţie
Cuvintele dnei Ashton “arată că Europa nu are coloană vertebrală”
Discursul în care Catherine Ashton a comparat cei trei copii evrei ucişi în urma atacului mortal condus de către Mohamed Merah la Toulouse, pe 19 martie, cu tinerii ucişi vara trecută la Utøya (Norvegia), cei răpuşi în Siria, la Sderot şi în Fâşia Gaza, a provocat reacţii aprinse de indignare în Israel. "O ecuaţie ruşinoasă care reflectă un sistem de valori incredibil de deformat asociat cu o lipsă totală de înţelegere a realităţii globale şi din Orientul Mijlociu", scrie Ygal Walt în cotidianul conservator Yediot Aharonot -
Nu e de mirare că Hamas s-a grăbit să o laude pe Ashton pentru declaraţia ei, subliniind prin aceasta confuzia morală a Europei. […] "Clarificarea" jenantă făcută de către Uniunea Europeană, care nu a negat comentariile dnei Ashton, ci doar a precizat că dânsa nu a intenţionat să compare Toulouse cu Fâşia Gaza, nu a folosit la nimic. Eventual, a demonstrat încă o dată că Europa nu are coloană vertebrală şi că are tendinţa de a-şi schimba poziţia pentru a calma diferite grupuri, fără să respecte un cod moral credibil şi temeinic.
Tot ce ne mai rămâne de făcut acum este să asistăm la declinul "vechiului continent" într-un orizont nou şi tulbure. Pe de o parte, se prevede o creştere a tendinţelor de islamizare, în timp ce pe de altă parte, partidele naţionaliste radicale continuă să câştige teren. Europa sfârşitului de secol XX, care a făgăduit să menţină ridicat stindardul toleranţei şi liberalismului, va deveni încetul cu încetul o regiune haotică şi tulbure, în care diverse grupări se vor lupta între ele, ocolind în acelaşi timp adevăratele valori morale. În orice caz, dna Ashton nu are nevoie să se scuze sau să-şi clarifice comentariile. Până la urmă, cuvintele ei reflectă cu acurateţe starea de spirit a continentului său decadent şi muribund.
