Francezul vorbeşte engleza ca o vacă spaniolă, este constatarea emisă de lingvistul francez Michel Arrivé. De când cu debarcarea Aliaţilor în Normandia, limba lui Molière a fost americanizată, ceea ce l-a determinat pe scriitorul Rene Etiemble să formuleze întrebarea: "Vorbiţi Frangleza ?". Limba "rosbif"-ilor [termen pejorativ francez desemnând englezii – din roast beef, bazat pe alimentaţie şi culoare – identic, englezii numesc francezii "froggies", pentru că mănâncă picioare de broască sau pentru că zic tot timpul "Quoi"] – punea în pericol grav patrimoniul cultural al Franţei. Pentru a se proteja de acest pericol, guvernul francez a adoptat în 1975 legea cunoscută sub numele de lege Bas-Lauriol, interzicând utilizarea termenilor în engleză în documentele oficiale, în publicitate şi în administraţia publică.

Comisiile de terminologie create în cadrul departamentelor au selectat atunci mii de cuvinte în franceză pentru a le înlocui pe cele în limba engleză. Astfel, termenul "logiciel" a înlocuit termenul "software", "baladeur" cel de "walkman", "ordinateur" în loc de "computer" iar "week-end" s-a transformat în "fin de semaine". Această listă lungă a fost extinsă în ultimii zece ani, de exemplu cu termenii de "remue-méninges" pentru a descrie "brainstorming", "dialogue en ligne" pentru "Chat", sau de "courriel" pentru "e-mail".

Greu de găsit de muncă în Franţa fără engleză

În ciuda tuturor acestor eforturi, de-a lungul anilor 1980, engleza a continuat să domine în conferinţele ştiinţifice şi în lumea culturii şi a tehnologiei. Apoi, în 1996, a fost votată o nouă lege, numită Legea Toubon, care a impus obligaţia de a folosi limba franceză şi astfel de a-i asigura întâietatea asupra teritoriului naţional. Dar bătălia a fost ea câştigată ? Deloc. Dovada, un grup de asociaţii de apărare a limbii franceze a lansat în octombrie 2009 un nou semnal de alarmă. Mesajul lor: "pe pereţii Parisului, există acum mai multe cuvinte în engleză decât existau în germană în timpul ocupaţiei. Timpul rezistenţei a venit".

Desigur, au o oarecare dreptate, deoarece în ciuda tuturor măsurilor legislative adoptate engleza domină lumea ştiinţei, cea a publicităţii şi a afacerilor. Într-adevăr, este dificil astăzi de a găsi un loc de muncă în Franţa, fără a vorbi limba engleză. Globalizarea a obligat firmele franţuzeşti să accepte regulile jocului internaţional, inclusiv necesitatea de comunicare în limba engleză. Şi totuşi, Senatul francez a adoptat în 2005 un proiect de lege pentru a consolida legea Toubon, obligând directorii întreprinderilor să utilizeze limba franceză, în special în timpul negocierilor salariale, pentru a evita problemele de comunicare.

Nemţii au un complex de inferioritate

În timp ce francezii continuă lupta, germanii au abandonat-o definitiv cu mult timp în urmă. Fraza sângeroasă publicată recent în The Times spune totul: "supunerea lingvistică germană este jalnică, lipsită de orice demnitate, pe scurt, patetică". Potrivit lingviştilor germani, limba lor s-a îmbogăţit cu aproximativ 8 000 de cuvinte englezeşti, intrate în limbajul curent. "Handy" pentru telefonul mobil, "check-up", "net", "chartes", sunt doar câteva cuvinte printre multe altele care acum fac parte din dicţionar. "Noi, germanii, avem un complex de inferioritate. Ne considerăm limba ca fiind o nefericită necesitate, şi am prefera să vorbim engleza" – recunoaşte, într-un interviu cu Rzeczpospolita, Dr. Holger Klatt, din Asociaţia limbii germane (VDS), care reuneşte 32 000 de purişti lingvistici.

Rolul major în distrugerea limbii este atribuit marilor multinaţionale. Publicitatea difuzată la radio şi la televiziune bombardează consumatorii cu expresii şi cuvinte în limba engleză. A trebuit să vină bătălia pentru câţiva metri pătraţi de asfalt într-o provincie din Bavaria, pentru a vedea începuturile sensibilizării cu privire la gravitatea situaţiei. Pe banca acuzaţilor, căile ferate germane, care, după ce ani de zile au îngrozit clienţii cu toalete numite "McClean", au decis recent să construiască în oraşul Straubing o parcare numită "Kiss & Ride".

Acest lucru nu a fost pe gustul unui pensionar, care a trimis o scrisoare deputatului conservator bavarez Ernst Hinsken întrebându-l dacă acel parking este menit săruturilor sau călăriei. Deputatul, uimit, a promis să intervină pe lângă căile ferate pentru ca acestea să reducă anglicismele. Şeful lor, Rüdiger Gruber, a promis de altfel să redea gărilor germane caracterul lor germanic. În curând, "service points"-urile ar trebui să redevină "servicepunkte" şi "flyer"-ul (fluturaş, pliant), "handzettel". Deci, aceasta înseamnă victoria limbii germane asupra limbii engleze ? "Probabil că nu", admite dl. Klatt, precizând : "Nu se poate interzice oamenilor să vorbească în limba engleză şi nu putem opri nici globalizarea. Există însă ceva ce putem face : să nu-i imităm pe britanici şi pe americani, pentru că aceştia sunt morţi de râs văzându-ne lingându-le cizmele".