Forţele politice aflate la putere în Ungaria în ultimii douăzeci de ani au dezamăgit crunt alegătorii. Mulţi membri ai Jobbik-ului [partid naţionalist, al cărui nume înseamnă în acelaşi timp "mai la dreapta" şi "cel mai bun"] sunt produsul acestei dezamăgiri. Dar ce spun programul şi retorica lui ? În filmele de pe YouTube, termenii care revin cel mai des pe buzele suporterilor sunt "dezamăgire", sau "am încredere în ei". În faţa camerei, simpatizantul de extremă-dreapta declară cu curaj că sprijină partidul pentru că îi cunoaşte programul, pe care îl consideră nou şi într-adevăr bun. Dar, pentru a cita o replică dintr-un vechi sketch : ceea ce este nou nu este bun, şi ceea ce este bun nu este nou.

Trei partide într-unul singur

A striga "Fascişti !" sau "Nazişti !", cum fac intelectualii de stânga, este deplasat. Jobbik nu este un partid nazist. Întrucât partidul lui Gábor Vona nu este un partid. Sunt trei partide reunite laolaltă. Potrivit recentelor sondaje, există un partid de securitate regională (în regiunile din estul Ungariei), al cărui alegători doresc un stat puternic, din cauza destrămării ordinii publice, pentru a-şi apăra problemele lor existenţiale de zi cu zi, şi doresc să se stabilească o secţie de poliţie care să-i protejeze de Romi. Cu toate acestea, nici un lider al Gărzii Maghiare [organizaţie paramilitară legată de Jobbik, interzisă la sfârşitul anului 2009] şi al Jobbik-ului nu a explicat încă în ce fel paradele lor marţiale, urmate de retrageri curajoase, au putut rezolva ceva în integrarea romilor din Ungaria. Nici demonstra necesitatea uniformei, dacă misiunile Gărzii se reduc la voluntariat şi apărarea populaţiei în timpul inundaţiilor.

Simpatizanţii Jobbik-ului includ de asemenea alegătorii de bază ai dreptei radicale, transfugi din alte partide de dreapta. Aceştia sunt evident inspiraţi de mitul invaziei Ungariei de către promotori imobiliari israelieni şi s-au săturat de capitalism, de UE şi de guvern în general. Puterea lor este limitată. O parte a grupului se consolează spunându-şi că partidele radicale similare din Europa sunt capabile să influenţeze politicile guvernamentale. Ei investesc partidul lor cu o misiune pedagogică: ajunşi în Parlament, ei vor putea pune presiune pe Fidesz [partidul conservator de opoziţie pe care sondajele îl anunţă căştigător la alegerile parlamentare din 11 şi 25 aprilie] şi să-l împingă în direcţia "bună". Dar nici unul dintre modelele lor externe, nici PiS-ul polonez, nici FPÖ-ul austriac, nu atacă romii şi evreii pe un ton atât de murdar sau nu neagă Holocaustul atât de voios ca forumurile oficiale şi semi-oficiale ale Jobbik-ului. Nici chiar Ján Slota şi partidul său naţional slovac nu îndrăzneşte să procedeze astfel, şi totuşi are la îndemână, pentru a instiga ura de străini, minoritatea maghiară din Slovacia.

O strategie politică bazată pe furt de găini şi insecuritate

În cele din urmă, unii din Jobbik nu fac niciun secret din atracţia lor pentru naţional-socialism. În ochii lor, Jobbik este prea moale, dar ei sunt realişti. Până acum, partidul a reuşit să împace admiraţia lui de neînţeles pentru prim-ministrul rus Vladimir Putin, ale cărui acţiuni sunt totuşi de multe ori contrarii intereselor naţionale maghiare, cu cererea de a demola Memorialul soldaţilor ruşi din piaţa Szabadság [Libertăţii] din Budapesta.

Simpatizanţii Jobbik-ului, pe scurt, sunt dezamăgiţi de tot, în afară de Stat – iar statul chiar nu a strălucit în ultimii ani. Şi cum ar putea funcţiona bine în mâinile unui partid al cărui obiectiv este confruntarea continuă ? Jobbik nu este în fond decât un partid politic; şi ca orice partid politic, se va lăsa de asemenea cu siguranţă implicat în probleme de corupţie. Va suscita în cele din urmă o amară dezamăgire, încă una, pentru majoritatea alegătorilor săi. Furtul de găini, insecuritatea, precaritatea sau neputinţa pot justifica furia şi dezamăgirea. Dar este posibil să se construiască pe acestea o strategie politică ?