Alegeți o limbă
Nu se întâmplă foarte des ca Angela Merkel, cancelarul german, să-şi manifesteze public nemulţumirea. Unul dintre punctele forte ale cancelarului este întocmai capacitatea de a-şi păstra emoţiile sub control, ceea ce explică de ce colegii ei au fost atât de surprinşi cu două săptămâni în urmă, când Angela Merkel a evocat subiectul Curţii Constituţionale Federale germane în cadrul unei şedinţe a coaliţiei sale politice (CDU, Uniunea Democrată Creştină, centru-dreapta).
Judecătorii tocmai o admonestaseră pe Merkel pentru nerespectarea drepturilor Parlamentului în desfăşurarea eforturilor de salvare a monedei euro. Şi această admonestare fusese a doua hotărâre de acest gen în acelaşi an. Dar de data cancelarul s-a săturat.
Cum, a întrebat ea, ar putea să urmeze politici rezonabile din moment ce trebuie să-şi dezvăluie tacticile de negociere înainte chiar de a se întâlni cu vreun lider european? "Aproape că-mi pierd cumpătul", s-a plâns Merkel. Tovarăşii săi, membri ai partidului, şi-au dat repede seama de faptul că Dna Merkel îi vede pe aceşti judecători ca pe nişte profesori de drept nerealişti, fără pic de înţelegere a greutăţilor politicii de zi cu zi.
Ţine executivul în şah
Relaţiile nu au fost niciodată uşoare între Berlin şi instanţa din Karlsruhe. Curtea Constituţională Federală a fost înfiinţată în 1951, cu scopul de a se asigura că instituţiile statului respectau Constituţia Republicii Federale Germania, nou-înfiinţată. De atunci, politicienii la guvern au considerat în general această curte drept un organism sâcâitor care le putea anula legile dintr-o mişcare de stilou. O frază atribuită politicianului social-democrat Herbert Wehner a devenit legendară: "Noi nu vom permite tiranilor din Karlsruhe să ne nimicească politicile".
Este firesc să existe din când în când dezacorduri între Curte şi lumea politică. Sarcina instanţei este să se asigure că guvernul urmează liniile directoare stabilite în Constituţia germană. Politicienii, pe de altă parte, nu apreciază atunci când curtea îi descrie practic ca fiind nişte pungaşi care încearcă să interpreteze Constituţia după placul şi aranjamentele lor, în spatele uşilor închise. De asemenea, relaţiile sunt agravate de faptul că judecătorii Curţii se bucură în general de un nivel de popularitate la care mulţi politicieni nu pot decât să viseze.
De la izbucnirea crizei zonei euro, cu toate acestea, în joc se află ceva mai mult decât vanităţile obişnuite. Fiecare decizie din Karlsruhe a fost o judecată grea faţă de cancelar, care, după părerea judecătorilor, încalcă regulile de bază ale democraţiei cu politicile ei de salvare. Este, desigur, sarcina judecătorilor de a ţine executivul în şah atunci când este necesar. Totuşi, din ce în ce mai mulţi în Berlin bănuiesc că instanţa este de partea acelor populişti şi eurosceptici care sunt fundamental opuşi proiectului de integrare europeană.
Iar această adevărată luptă pentru putere intervine exact într-un moment în care judecătorii poartă pe umeri o responsabilitate istorică. Dacă ei ar opri eforturile de salvare a monezii euro, nu numai că Germania şi Europa ar intra într-o recesiune profundă, dar este foarte posibil ca unitatea continentului să primească o lovitură de moarte. Iată motivul pentru care remarca, devenită celebră, a Angelei Merkel, "dacă euro cade, Europa cade" era de asemenea formulată ca un avertisment la adresa instanţei din Karlsruhe.
O nouă Constituţie?
Lupta pentru putere intră într-o nouă rundă săptămâna aceasta. Marţi, Curtea va lua în considerare cererile pentru o injoncţiune temporară asupra fondului european permanent de salvare, Mecanismul European de Stabilitate (MES), şi asupra pactului fiscal, menite să constrângă ţările semnatare la a practica o disciplină bugetară mai strictă.
În 2009, Curtea a ajuns la o decizie privind Tratatul de la Lisabona care a pus multă presiune pe umerii politicienilor. Mulţi au interpretat decizia în sensul că limitările Constituţiei germane trecuseră de data de expirare, şi că mai multă integrare nu s-ar putea face decât dacă germanii ar vota o nouă Constituţie. Oamenii lui Merkel, în orice caz, se pregătesc deja pentru posibilitatea ca instanţa din Karlsruhe să se opună transferului suplimentar de putere către Bruxelles.
Una dintre opţiuni în acest caz ar fi de a convoca o convenţie constituţională, care ar stabili apoi o bază juridică complet nouă pentru stat. Aceasta este o idee atrăgătoare, în teorie. În practică, însă, o astfel de convenţie ar seca energiile politicienilor pentru mai mulţi ani, în momentul exact în care moneda comună se împleticeşte. Deci nu este de mirare că unii membri-cheie ai coaliţiei au exclus acest scenariu.
O altă opţiune ar fi să se modifice constituţia germană pentru a include un nou articol despre Europa. Ceea ce ar deschide calea unui proces de integrare care s-ar putea încheia printr-un stat federal european. Ministrul de Finanţe, Wolfgang Schäuble, a declarat că un referendum asupra Constituţiei ar putea "avea loc mai repede decât m-aş fi aşteptat cu câteva luni în urmă". La prima vedere, cuvintele lui Schäuble sună ca o supunere la voinţa Curţii Constituţionale.
Transparenţă cu voturi secrete
Dar există şi un alt punct de vedere în sânul guvernului. Potrivit unor surse guvernamentale, Schäuble a adresat de fapt Curţii o ameninţare subtilă. În cazul în care Constituţia este absorbită într-un stat federal european, acest lucru ar duce, de asemenea, la o pierdere de putere pentru Curtea Constituţională. Deci din această perspectivă instanţa din Karlsruhe nu ar trebuie să se pună în calea politicii europene a Angelei Merkel.
Pro-europenii sunt de partea lui Schäuble în lupta lui împotriva Curţii Constituţionale. Unele dintre verdictele acesteia sunt "caracterizate ca fiind de o mare ignoranţă", spune Martin Schulz, preşedintele social-democrat al Parlamentului European. Membrii parlamentului ar fi probabil mai puţin susceptibili dacă judecătorii ar adera la aceleaşi norme pe care ei le stabilesc pentru alţii.
Când vine vorba de propriile lor alegeri, judecătorii nu sunt prea dornici să adopte transparenţa. În ultimele şase decenii, judecătorii Curţii Constituţionale au fost aleşi cu voturi secrete. Joia trecută, Karlsruhe s-a pronunţat asupra faptului de a şti dacă alegerea judecătorilor Curţii Constituţionale este în conformitate cu Constituţia. Şi a decis că deciziile luate departe de privirile publice sunt complet acceptabile.
