Bătrânul domn pare singur în mijlocul atâtor oameni. S-au adunat cu sutele în sala hotelului-restaurant Bärenwirt; pe scenă, un cantautor cu pseudonimul Otto Normalverbraucher [Otto “Consumatorul mediu”] cântă “Steirer men are very good” [bărbaţii din Stiria sunt foarte buni]; mulţimea aplaudă entuziastă. Patru tinere, admiratoare ale starului, purtând la gât eşarfe roşu-alb-roşii – culorile noului partid –, agită steguleţe roşu-alb-roşii.

Sunt brunete – lucru curios, ştiut fiind că Frank Stronach, în vârstă de optzeci de ani şi originar din landul austriac Stiria, obişnuieşte să se înconjoare de blonde. Stronach e aşezat în faţa scenei; membrii echipei lui, respectuoşi, păstrează distanţa. Cu ochii aţintiţi asupra mesei, absent, seniorul bate măsura cu steguleţul – ca şi cum ar fi invitat la o petrecere fără să ştie cu ce ocazie.

Mai târziu, când urcă pe scenă, sala e cuprinsă de o tăcere solemnă. Majoritatea celor prezenţi îl cunosc pe liderul partidului “Team Stronach” [Echipa Stronach] – care se va afla în fruntea listei de candidaţi la alegerile de duminica viitoare din landul Austria Inferioară – numai de la televizor, unde Stronach îi exasperează periodic, cu discursurile lui interminabile şi confuze, pe moderatorii bine pregătiţi.

El a anunţat că nu va participa la talkshow-urile de dinainte de cele două scrutinuri (în afară de Austria Inferioară, şi Carintia va vota un nou Landtag). Motivul? Invitaţii nu fac decât să ţipe unii la alţii, a transmis el. Adevărul e că Stronach e incapabil să poarte o discuţie; părerile divergente îl irită vizibil pe bătrânul domn. A fost prea multă vreme şef ca să mai poată lucra în echipă – în ciuda numelui pe care l-a dat partidului său.

Povestea unui self-made-man

Stronach tulbură abia de nouă luni politica Austriei; mai multe luni pe an, omul de afaceri locuieşte în Canada, ţara lui adoptivă, în care a emigrat în tinereţe şi unde a construit concernul Magna, specializat în furnizarea de piese auto. Stronach, miliardar între timp, a renunţat la Magna, iar acum vrea să “slujească Austria”.

Marea lui avere îl ajută: la orice apariţie în campania electorală, Stronach oferă fiecărui vizitator o băutură şi o gustare gratuite. Miliardarul le spune oamenilor anecdote din viaţa lui, le vorbeşte despre foame, despre cum şi-a vizitat prima oară ţara natală într-o maşină luxoasă, despre faptul că, între timp, a devenit atât de important, încât îşi permite să refuze o invitaţie de la regina Marii Britanii. Deşi contaminată puternic de engleză, germana lui e încă bună. Stronach spune povestea unui self-made-man: descrie cum a pornit ca simplu sculer în Stiria, cum a spălat vase în Canada şi cum a ajuns, în cele din urmă, milionar.

Dar când începe să vorbească despre politică, germana lui devine brusc ezitantă şi începe să abunde în cuvinte de umplutură şi “ă”-uri. Asta nu contează pentru oamenii din sală, care au auzit ceea ce voiau să audă: valori, respect, hărnicie, ascensiune socială, “dacă vrei, poţi”, “trebuie luată puterea partidelor consacrate”, “sistemul nu îl ocroteşte pe omul de rând, ci îl înjoseşte”. La sfârşit, încă un cântec: “Hand in Hand” [Mână în mână].

Nici urmă de politică în discursul lui. În schimb, în două ore, Stronach a subliniat de cel puţin patru ori câţi bani cheltuieşte el. Ce bun la suflet e – inclusiv cu muncitorii. Altfel decât “cei cu funcţii înalte”. Stronach îşi contruieşte singur templul gloriei.

Ce merge în economie merge şi în politică

Austro-canadianul nu are un program bine definit. Dar “Team Stronach” reprezintă o ameninţare pentru ÖVP [Partidul Popular al Austriei] şi FPÖ [Partidul Libertăţii din Austria], întrucât atrage alegători cu convingeri de extremă dreapta. Din 2012, de când Stronach a început să racoleze personal politic din această zonă şi şi-a înjghebat o fracţiune proprie în cadrul Consiliului Naţional [Camera Deputaţilor din Parlamentul Austriei], elita politică e alarmată. În sondaje, cota lui de popularitate a atins pragul de zece procente. Iar partidul pe care îl conduce ameninţă echilibrul obişnuit dintre ÖVP şi SPÖ în federaţie şi în landuri.

Data de 3 martie nu e decât începutul super-anului electoral. Vor urma şi alte alegeri pentru Landtag-uri [parlamentele federale], iar la toamnă – alegerile pentru Consiliul Naţional. Coaliţia guvernamentală de la Viena, care nu e tocmai ineficace, funcţionează ce-i drept, dar are o imagine proastă, chiar dacă datele economice ale ţării sunt excelente. Alegătorii s-au săturat însă de statu-quo. Pentru mulţi dintre adepţii conservatorismului tradiţional, verzii – care au ieşit întotdeauna basma curată din numeroasele scandaluri de corupţie din ultimele luni – nu reprezintă o opţiune din cauza programului lor, iar FPÖ, formaţiunea populistă de extremă dreapta, nu va scăpa curând de proasta reputaţie a fostului ei corifeu, Jörg Haider.

Pe cine deranjează însă faptul că Stronach, cetăţean canadian a cărui avere e administrată în oraşul Zug din Elveţia, trebuie să părăsească periodic ţara fie şi numai din raţiuni fiscale? Şi ce contează că acum, când mai sunt doar câteva zile până la două importante scrutine pentru Landtag şi mai puţin de şase luni până la alegerile pentru Consiliul Naţional, el nu are încă un program dincolo de triada lui preferată: “adevăr, transparenţă, echitate”?

Stronach este propriul lui program: un sistem fiscal mai simplu, mai puţine funcţii şi privilegii acordate pe criterii politice, mai puţină administraţie, mai puţină influenţă pentru Bruxelles; în schimb, mai multă putere pentru cineva ca el, care a dovedit de mult că ştie să înmulţească banii. Iar ceea ce merge în economie merge şi în politică. Spune el.