Suntem în 1949, la miezul nopţii, într-o celulă sumbră din Muntenegru. Dmitar Kastratovic, un student de 18 ani, este aşezat pe un scaun cu mâinile legate la spate. Şeful local al secţiei tineret al partidului comunist, a fost arestat două zile mai devreme pentru posesia unui ziar sovietic interzis. "Cine este mai rău, Tito sau Stalin?", întreabă agentul poliţiei secrete, îndreptându-şi pistolul înspre pieptul lui Kastratovic. "Stalin" îi răspunde acesta. Două zile mai târziu, a fost închis pentru trei ani la închisoarea din Goli Otok.

Kastratovic are astăzi aproape 80 de ani însă amintirile din acea epocă atroce continuă să îi producă coşmaruri. Acesta îşi aminteşte că trebuia să lucreze ore întregi sub un soare ucigător, fără apă. "Uneori, nu ne dădeau decât fasole, iar când supraveghetorii auzeau pe careva plângându-se că îi este foame, toată lumea era pedepsită. Ne obligau să alergăm ore întregi şi ne băteau cu bastoanele până cădeam la pământ".

Torturile la care a fost supus la Gori Otok l-au costat în final un rinichi şi astăzi încă suferă de dureri puternice de cap. Amintirea prietenilor săi care s-au sinucis aruncându-se de pe stânci ori a celor care au murit din cauza epuizării îi bântuie încă visele. De multe ori a fost obligat să care corpurile prietenilor morţi de cealaltă parte a insulei pentru a le îngropa şi trebuia să facă acest lucru fără nici un fel de unelte.

Goli Otok ("Insula goală") este astăzi accesibilă publicului. "Dar nu întâlnim acolo tipul de informaţii pe care le propune expoziţia din Zagreb", spune Sacha Zanco, un croat, şef de proiect la Institutul Berlage din Rotterdam, un institut internaţional de formare pentru arhitecţi şi urbanişti. În colaborare cu Asociaţia Arhitecţiilor din Zagreb şi cu organizaţia croată a vechilor deţinuţi Ante Zemljar, institutul olandez a avut ideea de a [reamenaja Goli Otok](http:// http://www.croatianarchipelago.com/html/projects/goli_otok.html) pentru a face un memorial.

Expoziţia de la Zagreb prezintă documentare şi fotografii, dar şi statuete realizate de către foştii deţinuţi. Aceştia din urmă speră că un memorial va ajuta la rectificarea concepţiei eronate conform căreia Iugoslavia era o ţară exemplară înaintea dezintegrării din anii 90. "Goli Otok era un gulag iugoslav, un câmp de muncă forţată unde erau trimişi staliniştii şi opozanţii lui Tito pentru "reeducare" ", explică Trvtko Jakobina, istoric la universitatea din Zagreb.

La începutul anilor 1990, Berislav Jandric, istoric asociat la Institutul Croat din Zagreb, a încercat să facă cercetări asupra activităţii poliţiei secrete a regimului comunist între 1949 – 1953. "Autorităţiile croate mi-au interzis atunci să public numele deţinuţilor, de frica de a nu fi urmăriţi pentru violarea drepturilor omului". Foştii deţinuţi se luptă de ani de zile, fără prea mult succes, pentru a fi reabilitaţi. Vechi supraveghetori nu au fost niciodată judecaţi. După dezmembrarea Iugoslaviei la începutul anilor 90, aceştia s-au regăsit împrăştiaţi în tări diferite. Urmare a acestui fapt, lupta lor pentru a obţine compensaţii financiare şi recunoaştere a devenit şi mai dificilă.

Arhitecţii au luat iniţiativa de a amenaja acest site simbolic, atât ca punct de atracţie cât şi ca memorial. Coordonatorul proiectului, Sacha Zanko, a declarat : " Eu am comparat întotdeauna această insulă cu Insula Robben (unde a fost deţinut Nelson Mandela) : prin urmare trebuie să o dezvoltăm ca pe o atracţie turistică din respect pentru vechii deţinuţi ".

Expoziţia "Scara umană la Goli Otok" este deschisă până în 8 septembrie la Zagreb.